Atelier de viata

Diversificare alimentație bebeluși - etapa I

2012-01-31T03:00:00.000-08:00

Pentru că am un minunat bebeluș de 6 luni, mi-a venit ideea să scriu orice lucru nou cu care ne confruntăm pentru că am constata că uităm cum a fost și poate mai avem nevoie să ne amintim. În plus în felul acesta informațiile pot fi utile și altora. Din pacate timpul nu mi-a permis ca până acum să pot scrie despre viața de părinte pentru că bebelușul chiar îmi acaparează total timpul, dar de acum sper să reușesc.
Pentru început am sa notez tot ce ține de diversificarea alimentației, în maniera în care o facem noi (după sfatul pediatrei, a prietenilor trecuți pe aici și a cărților de specialitate). O sa scriu lucrurile cu bune și cu rele așa cum le experimentăm noi, pentru că fiecare copil are particularitățile lui și trebuie descoperit ce este cel mai bine pentru el și adaptat la aceste particularități.
Noi am început diversificarea la 5 luni și o săptămână deoarece deși bebelușa mai papă sân (pe lângă lapte firmulă), nu prea mai lua în greutate bine (doar 200 gr de la 4 la 5 luni) și în plus nici laptele nu prea îl mai păpa cu pofta.

Primele alimente: am început cu mărul fiert la abur și apoi făcut piure cu blenderul. Nu a fost prea fericită să simtă pentru prima dată ceva solid în guriță, sau cel puțin ceva care nu mai este chiar lichid. Am inceput cu o linguriță în prima zi, două a doua zi și așa până la vreo 4-5 lingurițe. Am folosit mere Golden deoarece sunt mai gustoase și mai ușor plăcute. Am mai incercat și alte soiuri în speranța că îi vor placea mai mult, însă nu a fost așa. După 5 zile, am început să introducem și morcovul, tot fiert la abur și apoi amestecată o linguriță cu mărul, a doua zi 2 lingurițe etc.
Aceaste alimente le-am introdus la a doua masă din zi, și apoi i-am dat lapte în completare până s-a săturat.
Nu a primit mărul foarte bine, s-a strâmbat în mai multe zile, și nici nu am insistat prea mult pentru a o face să refuze ulterior mâncarea solidă. După ce am introdus și morcovul se pare ca a început să mănânce cu plăcere și apoi să deschidă gurița voluntar.
De reținut faptul că o dată cu începerea introducerii altor alimente decât laptele, se va modifica și consistența scaunului, devenind mai solid. Atenție la morcov, se va verifica ca nu cumva să se constipe bebelușul.
Am vorbit cu doamna doctor pediatru care ne-a sfătuit ca pe lângă a doua masă din zi formată din piureuț de fructe să întroducem la a patra masă din zi și piureuțul de legume. Am început să introducem și masa de legume cam la o săptămână după cea de fructe, tot câte puțin și completând-o cu lapte până am ajuns la o cantitate care a înlocuit completarea cu lapte.

Masa de fructe:
Am renunțat la a mai prepara la abur fructele și le-am oferit crude, tot piure foarte fin fpcut cu blenderul. Am introdus pe rând la sfatul medicului pediatru la distanță de 2-3 zile la aceasta masă pe lângă măr, pară, banană și pulpa de portocale. Din pacate nu avem o paletă prea largă dată fiind perioada în care ne aflăm (ianuarie). Totuși la o singură masă nu am amestecat mai mult de 3 fructe. Între timp am constatat că banana ne constipa si am exclus-o sau am pus doar câte o feliuță.
Cam in 2 săptămâni de când am început să mâncăm fructe, am renunțat la completarea cu lapte a acestei mese.
Alimentele se introduc pe rând și la distanță de 2-3 zile pentru a vedea dacă bebelușul nu cumva este alergic la vreuna și în felul acesta să știm pe care o excludem.

Masa de legume:
Legumele am optat să le preparăm la abur deoarece am citit că se păstrează vitaminele mai bine decât dacă s-ar fierbe în apă. Am introdus prima dată morcovul, apoi dovlecelul (pe același principiu - un aliment nou la 3 zile), apoi păstârnacul, pătrunjelul, țelina. Piureuțul l-am făcut tot cam din trei legume la un loc și nu mai multe. Pentru că legumițele nu sunt la fel de gustoase ca fructele, și pentru că bebelușa mea s-a strâmbat câteva zile foarte rău la legumițe, am început să îi adaug în acest piureuț și câteva picături de suc de portocală pentru a fi puțin acrișor, și se pare că a ținut șmecheria. În plus am mai adaugat și puțină zeamă care a creat aburul pentru preparare, făcându-l puțin mai fluid, mai fin și mai plăcut pentru copilaș.

Așa am procedat noi, și nu spun că este cel mai bine așa, dar pentru noi așa a fost bine și ne străduim să facem totul cât mai bine pentru îngerașul din viața noastră.
Medicul pediatru ne-a sfătuit să nu introducem cerealele până la un an. Nu am întrebat neaparat motivul, pentru că am încredere în ceea ce spune. Este un medic tânăr (până în 40 ani) care întotdeauna oferă soluții cât mai naturale și mai sănătoase pentru bebeluși deși nu întotdeauna cele mai comode. Tot dumneaei ne-a spus că singura cereală care poate fi introdusă este orezul (și nu din cele gata preparate pentru bebeluși, ci direct oreyl preparat special în casă), doar în două situații - dacă bebe are diaree sau dacă se trezește mult prea des noaptea deoarece nu se mai satură cu laptele simplu. Noi am optat să nu îl folosim pentru că în cazul nostru avem probleme cu constipația și din acest motiv am renunțat în linii mari la banană și la morcov.

Cantec femeiesc

2010-11-23T01:11:00.000-08:00

de Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lânga femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Asa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Creierul - prietenul sau duşmanul nostru?

2010-11-22T05:46:00.000-08:00

Am citit de curând într-o carte că e important să ne gândim la viaţa noastră, să medităm, să analizăm şi să ajungem la concluzii, să luăm atitudini şi să încercăm să ne înţelegem orice frământare a minţii.

Conştientizez că eu mă gândesc destul de mult la eveimentele prin care trec în fiecare zi şi uneori gândurile nu îmi permit să dorm. De altfel cred că toţi ne gândim la o mulţime de lucruri cu o fineţe în detalii că s-ar cutremura ceilalţi dacă ar ştii câte ne trec prin minte. Doar că unii dintre noi parcă suntem precum nişte şoricei într-un labirint, care retrăim mereu orice moment frustrant petrecut în viaţa noastră, sau jenant sau pur si simplu nedezirabil în accepţiunea noastră, iar alţii trec mai superficial peste anumite lucruri ne "punându-le la inimă" cum spune românul. Am conştientizat că pot cu acurateţe să îmi amintesc lucruri din copilărie despre ce am făcut şi cum m-am simţit atunci şi parcă retrăiesc emoţiile negative din acele momente. Deşi credem că timpul le rezolvă pe toate, nu se întâmplă aşa dacă în mintea noastră lucrurile nu sunt rezolvate, chiar dacă aparent nimeni nu mai ştie acel eveniment. Şi aşa ajungem să ne refulăm anumite gânduri şi amintiri doar pentru că nu ne place cum ne simţim, însă nu ne dăm seama că în unele momente în viaţă acestea ies la suprafaţă precum o gaură neagră care ne arată incapacitatea de a le depăşi. Apoi căutăm soluţii în cărţi de dezvoltare personală în diverşi paşi care te învaţă cum să ai succes, cum să fii cel mai bun, cum să faci un lucru sau celalalt să urci pe scara ierarhică a vieţii. Şi culmea înghiţim nemestecat tot ce ne spun acei autori de bestseller-uri şi mintea noastră nu mai trebuie să lupte să găsească propriile soluţii, adaptabile la viaţa noastră sub toate aspectele ei sociale, demografice, etnice, patriotice...

Totuşi cum îţi găseşti pacea şi liniştea interioară? Cum scapi de gândurile care îţi răpesc somnul? Şi cum capeţi o viaţă echilibrată din punct de vedere emoţinal?

Soluţia cea mai la îndemână este să trăieşti curat şi frumos. Să îţi schimbi chiar modul de a gândi dacă este necesar. Să meditezi la lucrurile din trecut care nu îţi dau pace, să te rogi lui Dumnezeu pentru iertare, şi să te ierţi şi tu. Înlătură orice sentimente negative la adresa ta şi la adresa altora. Iubeşte pe cel de lângă tine şi încearcă să îl întelegi. Poate că face bine şi o deconectare de la prea multă mass media deja mult prea alterată de sentimente nocive, să cauţi să practici obiceiuri care îţi dezvoltă mintea şi sufletul şi trupul precum lectura, muzica (ascultat şi practicat), scris, învăţat o limbă străină, de ce nu grădinărit, gătit, plimbări prin parcuri şi muzee, sport, curăţenie şi ordine în toate cotloanele vieţii noastre etc. Cu astfel de preocupri creierul tău va fi preocupat de orice altceva decât de gânduri întunecate. Chiar lectura îţi dezvoltă gândirea şi te face să vezi lucruri dincolo de anumite bariere avute până atunci. Şi toate astea să fie făcute cu pasiune. E important să ne găsim pasiunea în orice lucru pe care îl facem şi vom fi mult mai fericiţi! Când creierul va căpăta o disciplină, vom căpăta încredere în noi şi în viitor, vom analiza lucrurile în cote normale şi vom avea şi nopţi odihnitoare. Unde mai punem la socoteală că şi sănătatea noastră va avea de câştigat.

Hrănit cu gânduri pozitive, cu aer curat, cu mâncare sănătoasă, apă din destul şi cu voie bună creierul nostru - motorul vieţii noastre psihice şi nu numai - va deveni cel mai bun prieten al nostru şi timpul va trece altfel peste noi, ne tinînd cont de anul naşterii.

Durerea - darul pe care nimeni nu-l doreste - Dr. Paul Brand & Phillip Yancey

2010-11-19T10:46:00.000-08:00

Deşi am citit acum cateva luni aceasta carte, aş vrea sa nu rămână nerecomandată şi altora, deoarece este una dintre scrierile care te fac să vezi şi în cele mai neplăcute lucruri partea bună a lor. Dr. Paul Brand, un medic ce si-a inceput profesia undeva pe la jumatatea secolului trecut, cred că reuşeşte să reproducă atât de bine faptul că durerea este un dar. Specializat în tratarea leprei vine cu informaţii printre altele menite să ne schimbe ideile preconcepute privitoare la această boală şi transmite cu o deosebită luciditate trăiri lăuntrice cu care ne putem confrunta şi noi în anumite situaţii.

Dincolo de prezentarea carierei doctorului Brand, a familiei acestuia, şi a biografiei sale, citind această carte ni se va naşte dorinţa să căutăm mai mult înlăuntrul nostru şi să încercăm să privim anumite lucruri într-o lumină nouă.

Fetiţa care l-a luat pe "NU" în braţe

2010-11-15T07:04:00.000-08:00

Dat fiindcă mă întâlnesc uneori cu persoane cărora parcă le face plăcere să fie pesimişti, să refuze orice idee şi propunere doar pentru că nu vor ei sau nu vor să se motiveze să vadă partea bună a lucrurilor mi-am amintit de o povestioară pe care am citit-o acum mulţi ani (totuşi nici prea mulţi... sa fie doar vreo 16 sau 18 ani) într-una din cărţile de "Citire". Am cautat-o şi vreau să o redau aici fără alte comentarii, lăsând pe fiecare să tragă concluziile în dreptul său. Să-mi fie scuzată puerilitatea cu care redau astfel de povestiri simpliste si banale.... dar pot da puţin de gândit mai în profunzime decât ceea ce pare.

"Vă spun că să ştiţi şi voi: cuvintele care îmi trebuie pentru poveşti le scot din calimară. Într-o zi, un cuvânt nu vru să iasă afară. Tot ciocnind desperat în sticlă cu peniţa, din călimară ieşiră cuvintele: Politeţe, Hărnicie, Prietenie.

- Hai, spunu-ne ce cauţi!

- Îl caut pe "NU". Fără el nu pot termina povestea.

- Pe "NU"? L-a luat o fetiţă în braţe şi nu-i mai dă drumul.

- Dacă de pildă, vorbi cuvântul Hărnicie, îi spune mama: Pune masa! sau Adu apa! sau Matura! fetiţă spune că nu poate; are pe "NU" în braţe.

- Ori dacă, vorbi cuvântul Politeţe, bunica vine de la piaţă, aducând două coşuri grele, fetiţa cu "NU" în braţe, nu sare să-i deschidă uşa.

- Ori dacă, vorbi cuvântul Prietenie, o colegă o roagă să-i ajute la o problemă grea, fetiţei cu "NU" în braţe nici nu-i pasă.

- Şi unde stă fetiţă care l-a luat pe "NU" în braţe? întrebai eu.

- Te conducem noi, se oferiră cele trei.

Deşi era târziu, o găsirăm dormind. "NU" din braţe, era însă treaz:

- Nu mă întorc! zise el. Nicăieri n-am dus-o mai bine că-n braţele acestei fetiţe. Nu merg la tine, nu, nu, nu!

Chiar atunci se auzi glasul mamei fetiţei:

- Hai, şcoală-te că e târziu! Pune masa, e oră prânzului!

- Îndată! răspunse în locul fetiţei, Hărnicia. Şi cât ai clipi, aşternu masa, deschise bufetul şi scoase farfuriile. În dreptul fiecărei farfurii împături şi câteva şerveţele de hârtie.

Pe scări se auziră paşii bunicii. Politeţea nici nu aşteptă s-audă bătăi la uşă. Alergă şi o deschise, luă sacoşa cu cumpărături din braţele bunicii.

Între timp Prietenia rezolvase problema cu care venise colega fetiţei care l-a luat pe "NU" în braţe.

Când fetiţa se trezi şi se dădu jos din pat, veni la mamă să şi aceasta o lăudă:

- Tare frumos ai aşezat masa! Poftim cotorul acesta de varză.

Bunica-i dărui un măr:

- Ia-l! Eşti o fetiţă săritoare.

Colega nu se lasă mai prejos:

- Am două nuci. Una ţie şi una mie!

Fetiţă întinse mâinile să primească darurile, dar, în clipă aceea, îl scăpa pe "NU" din braţe.

Eu, care atâta aşteptam, îl apucai de-o ureche şi plecai grăbit acasă. Ajuns acasă, îl aruncai pe "NU" în călimară şi rugai cuvântul Paznic să-l păzească straşnic. Ca să nu-l mai poată luă nici o fetiţă şi nici un băiat în braţe."

după Octav Pancu-Iaşi

Cum sa faci economii la curent

2010-08-30T01:36:00.000-07:00

Deşi dacă încerci să faci ceva economii mulţi sunt cei care apar sa spună că eşti zgârcit, eu cred că niciodată nu strică economia atât timp cât nu este dusă la extrem. Având în vedere că suntem şi într-o perioadă de criză a fi chibzuiţi cu finanţele noastre este un semn de înţelepciune. Eu nu prea reuşesc întotdeauna să fiu economă, dar cel puţin încerc şi când văd că merge ma bucur foarte tare. Voi mai publica mai multe articole privitoare la economisire sub diverse aspecte.

Mai jos sunt câteva idei care ne ajută să economisim curentul în gospodărie chiar dacă veţi spune că oricum nu consumaţi prea mult. Spre exemplu vezi considera că nu veţi economisi mai mult de 10 lei / lună punând în practică aceste idei, totuşi, într-un an veţi avea o economie de 120 lei cu care veţi putea face altceva.

1. Foloseşte prelungitoare cu butoane on/off care premit închiderea accesului la curent chiar dacă aparatura electronică va rămâne în priză. Valabil atât pentru când pleci de acasă cât şi pentru noaptea. Chiar dacă aparatura este oprită, când rămâne în priză tot există un consum de energie, e drept că unul mai mic dar se strânge.
2. Dacă îţi construieşti casă sau îţi renovezi apartamentul, poţi instala un switch on/off chiar langă uşa de la intrare, care să stingă toate luminile şi prizele din casă, sau doar pe unele dintre ele (având în vedere faptul că figiderul oricum nu-l vei opri niciodată)
3. Pune pc-ul în standby, atunci când pleci de lângă el, şi pentru a le atrage atenţia şi altora şi opreşte-l când pleci de acasă sau peste noapte.
4. Pune un post-it pe birou pentru a-ţi aminti să scoţi totul din priză atunci când pleci.
5. Folosirea unui laptop în locul unui desktop va contribui de asemenea la economisirea curentului. În plus şi bateria laptopului va avea viaţă mai lungă dacă nu va fi conectat mereu la priză, ci doar atunci când se încarcă.
6. În funcţie de abonamentul de energie pe care îl ai, uneori este mai ieftin consumul dintre anumite intervale orare precum noaptea tarziu, de aceea daca locuieşti la curte sau chiar la bloc şi eşti sigur că nu deranjezi vecinii, poţi programa maşina de spălat să porneasca peste noapte. Dacă maşina de spălat nu este plină sau rufele nu sunt prea murdare alege un program economic sau mai scurt şi cu o temperatură mai mică - va fi la fel de eficient şi ca unul mai lung.
7. Nu dormi cu televizorul pornit! Fie îl opreşti înainte de a adormi, fi îl programezi sa se oprească într-un inverval scurt. În felul acesta şi somnul va fi mai odihnitor. În plus acesta generează şi un plus de căldură inutilă pe timpul verii.
8. Când achiziţionezi electrocasnice, ai grijă ca acestea să facă parte din clasa A de consum de energie.
9. Nu lasa luminile aprinse într-o încăpere din care ieşi.
10. Înlocuieşte becurile vechi cu unele economice. Chiar dacă la început va fi o investiţie mai mare în becurile economice care sunt mai scumpe, ele îşi vor îndeplini menirea şi vor fi şi mai durabile.
11. Pentru curte se pot folosi lampadare pe baterii ce se vor incarca de la lumina din timpul zilei, seara se vor aprinde singure când se întunecă cu ajutorul senzorilor de crepuscul şi se vor stinge automat la ivirea zorilor.
12. Pentru becul de exterior care stă mai mereu aprins, senzorul de mişcare poate face mari economii şi lumina se va aprinde numai cand este necesar.
13. Pe cât posibil pentru econmisire cât şi pentru sănătate, aerul condiţionat este bine să nu fie folosit decât atunci când este căldura insuportabilă.
14. Dacă vă place să citiţi seara înainte de culcare, aprindeţi mai bine o veioză decât două becuri. În plus când veţi dori să vă culcaţi nu va mai fi incomod să vă ridicaţi pentru a stinge lumina.

Desigur că lista poate continua, însă acestea sunt câteva dintre idei care sper să vă fie de folos.

Cum arata viitorul?

2010-08-27T00:06:00.000-07:00

Viata fara gunoi?

2010-07-14T03:24:00.000-07:00

Citeam astazi un articol pe yahoo.com despre un cuplu care s-a deprins sa nu mai produca gunoi. Folosesc doar produse biodegradabile sau reciclabile. Daca produsele pe care doresc sa le achizitioneze nu sunt ambalate in materiale reciclabile, pur si simplu nu le mai cumpara. Il percep ca pe un lucru foarte bun si ar fi de dorit acest comportament din partea tuturor, ceea ce ar schimba si obiceiurile producatorilor si ar influenta si enorm si poluarea la nivel global.

Intreg articolul il puteti gasi si aici: http://www.kgw.com/video/featured-videos/Trash-Free-for-a-Year-97965329.html

Pacate respectabile de Jerry Bridges

2010-06-27T23:54:00.000-07:00

Tocmai am terminat de lecturat această carte. Mi-a placut mult, m-a facut sa ma gandesc la anumite lucruri pe care le facem fiecare dintre noi şi în primul rând eu, pe care nu le gândim că ar fi greşite şi persistăm în ele.

Mi-a placut această carte şi pentru că te impulsionează să îndrepţi lucrurile urâte pe care le faci şi oferă sfaturi practice.

Aşa că fie că te crezi per ansamblu un om bun citind vei vedea că mai ai cu siguranţă lucruri de schimbat. Sau că îţi dai seama ca nu ar trebui să mai faci anumite lucruri şi nu ştii cum să te opreşti de la ele, cum ar fi nemulţumirea, bârfa, mândria, invidia, autosuficienţa, egoismul şi multe alte forme ale acestora, îţi recomand cu căldură să citeşti aceasta carte cu smerenie!

Have a nice day!

Oţetul şi întrebuinţările lui multiple

2010-05-27T01:43:00.000-07:00

Dacă intri într-un magazin, vei vedea culoare întregi pline cu cele mai recente produse ce promit să îţi economisească timpul şi energia, în timp ce îţi fac casa strălucitor de curată. Din păcate, multe dintre aceste produse conţin chimicale toxice care îţi pot afecta sănătatea şi mediul. Până la Al Doilea Război Mondial, ne descurcam perfect la curăţat cu ingrediente normale de bucătărie, cum ar fi lămâile, sarea, oţetul şi bicarbonatul de sodiu. Publicitatea ne-a făcut să credem că avem nevoie de o multitudine de produse – căte unul pentru fiecare cameră. Unul pentru chiuvetă, unul pentru cadă, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar... şi lista nu se mai termină.

Astăzi vreau să scriu despre oţetul alb, care are multiple întrebuinţări. Iată câteva:

- Geamurile şi oglinzile tale vor străluci cu un minim efort, lăsând totul fără urmă de mizerie.

- Ceainice, robinete, capete de duş şi vase de toaletă nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar(nu dusul este de vina! Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul dusului metalic intr-o punga din plastic (mai rezistent!) in care ai turnat otet cat sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii si lasa la inmuiat peste noapte. Daca "para" dusului nu s-a curatat complet, repeta operatia).

- Mirosurile vor dispărea în mod natural.

- Mucegaiul va fi păstrat la distanţă dacă îţi faci obiceiul de a stropi faianţa şi perdeaua de la duş cu oţet, după baie.

- Podelele tari vor rămâne fără grăsime sau alte urme, şi lucioase în acelaşi timp.

- Poţi să cureţi şi fundurile de bucătărie cu oţet.

- Poţi să îndepărtezi furnicile.

- Îl poţi adăuga şi la ciclul de stoarcere al maşinii de spălat pentru a-ţi înmuia hainele.

Tot ce trebuie să faci este să umpli pe jumătate o sticlă cu pulverizator cu oţet alb, să o umpli până sus cu apă şi gata! Foloseşte o bucată de material cu fibre mici şi casa ta vă străluci cât ai clipi din ochi.

Mulţi oameni sunt îngrijoraţi de miros, dar acesta se disipează pe măsură ce se usucă şi nu rămâne în aer pentru prea mult timp.

- Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. in zona subratului sunt inestetice, neplacute. Ca sa le faci sa dispara, pulverizeaza otet pe zona respectiva cu cateva ore inainte sa le speli.

- Ti se pare ca s-au decolorat covoarele? Amesteca o parte otet cu doua parti apa fiarta si freaca temeinic suprafata acestora. Daca timpul iti permite, ar fi bine sa procedezi la fel dupa fiecare aspirare.

- Daca ti-ai patat mainile cu cerneala, curata-le bine cu o periuta inmuiata intr-o solutie de otet si sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa si sapun.

- Vrei ca in diminetile de iarna sa nu-ti mai pierzi timpul cu indepartarea stratului de gheata format noaptea pe parbriz? Atunci, seara de seara, sterge-l bine cu o solutie din otet (trei parti) si apa (o parte).

- Improspatati-va draperiile. Amestecati o lingura de otet alb cu doua cani de apa calda si varsati amestecul intr-un flacon cu pulverizator. Aspirati-va bine perdelele, apoi stropiti-le cu solutia otetata, fara a le desprinde de pe suport. Cand se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca si mirosul statut de mucegai sau fum de tigara.

- Optimizati lumina din casa, curatind becurile cu apa cu otet (o lingura de otet la un litru de apa). Stergeti becurile reci cu o carpa inmuiata in solutie, apoi uscati-le cu un stergar care nu lasa scame.

- Ceara de parchet va dura mai mult timp si va luci mai puternic daca inainte de a o aplica, spalati parchetul cu apa amestecata cu otet. O cana de otet pusa intr-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.

- Peretii dati cu vopsea lavabila se curata cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda si otet alb, in proportie de 1/2 cana de otet la o jumatate de caldare de apa.

- Amestec ideal pentru geamuri. O lingura de otet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecati componentele si puneti-le intr-un flacon cu pompa. Agitati bine inainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi stergeti cu un somoiog de hartie de ziar sau cu o carpa moale.

- Cum scapati de mirosul urat din baie? In loc sa utilizati spray-uri toxice pentru improspatarea aerului din baie, folositi apa amestecata cu otet de mere, pusa intr-un recipient cu sifon. Va inlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu otet, in loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales in casele locuite de persoane care sufera de astm.

Foarte IMPORTANT!

2010-05-27T01:12:00.000-07:00

Vizionati acest reportaj şi sigur nu veţi mai continua cu anumite obiceiuri alimentare!

Ce se intampla cand fumezi?

2010-05-19T03:32:00.001-07:00

QR Code for my blog

2010-05-14T11:48:00.000-07:00

Be ECO!!! Doar animalele sunt ECO???

2010-04-27T07:55:00.000-07:00

Stima de sine - Partea a II-a

2010-04-16T06:00:00.000-07:00

Stima de sine are două componente importante:
1. Eficacitatea personală - Încrederea în abilitatea de a face faţă provocărilor vieţii. Eficacitatea personală conduce catre sentimentul de control al propriei vieţi.
2. Respectul de sine - Înseamnă să simţi că meriţi fericire, împlinire şi iubire. Respectul de sine facilitează sentimentul comuniunii cu ceilalţi. Îţi dă putere. Când avem încredere în capacitatea noastră de a gândi şi de a acţiona efectiv, putem persevera atunci când ne confruntăm cu provocări dificile.
Rezultatul: Reuşim mai mult, eşuăm mai puţin! Creem relaţii mai sănătoase. Aşteptăm mai mult de la viaţă şi de la noi înşine. Dacă ne lipseşte încrederea, renunţăm uşor, eşuăm mult mai uşor şi aspirăm mai puţin.
Stima de sine este o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru a ne asigura bunăstarea. Prezenţa ei nu face ca viaţa să fie mai lina, fără probleme. Chiar şi oamenii cu stima de sine crescută pot experimenta anxietatea, depresia sau teama, atunci când sunt copleşiţi de probleme pe care nu stiu să le gestioneze. Am putea privi stima de sine ca pe un sistem imunitar al conştiinţei. Un sistem imunitar bun nu-ţi oferă garanţia că nu te vei îmbolnăvi niciodată, dar reduce vulnerabilitatea în faţa bolii şi poate îmbunătăţi şansele de vindecare în cazul unei îmbolnăviri. Acelaşi lucru este valabil şi din punct de vedere psihologic. Cei cu respect de sine crescut se adaptează mai uşor, sunt mai flexibili în a se confrunta cu dificultăţile vieţii. Este imposibil să ai prea multă stima de sine! Oamenii aroganti şi lăudăroşi au o stimă de sine scazută... Cei care se simt bine cu ei inşişi şi cu realizările lor nu au nevoie să spună lumii întregi despre asta...
A avea succes, putere, sau a fi plăcut de către ceilalţi nu-ţi conferă automat şi o stimă crescuta de sine. De fapt, oamenii talentaţi şi puternici care însî se îndoiesc de valoarea lor interioară sunt adesea incapabili să se bucure de realizări, indiferent cât de mărete ar fi acestea.
Important! Stima de sine este legată de ceea ce gandeşti tu despre tine şi nu de ceea ce gândesc ceilalţi!
Spunându-ţi că eşti capabil şi demn de a fi iubit nu te împlineşte dacă acţionezi iresponsabil în zonele cheie din viaţa ta.
Esenţa stimei de sine.
Moştenirea genetică poate avea un rol important în ceea ce priveşte stima de sine. Modul în care părinţii îşi cresc copiii joacă de asemenea un rol important.
Părinţii cu o stimă de sine crescută aşează fundamentul pentru ca aceasta să se dezvolte şi la copii lor. Îi cresc cu iubire şi acceptare, au încredere în capacităţile lor şi au de la ei aşteptări rezonabile. Cu toate acestea, există şi excepţii pe care încă nu le inţelegem...Unii oameni, care beneficiază de toţi aceşti factori, încep totuşi să se îndoiască de ei inşişi atumci când devin adulţi, pe când alţii care supravieţuiesc unei copilării distructive, cresc cu un simţ crescut al stimei de sine.
A-ţi întări stima de sine nu este un proces rapid şi nici uşor. Nu se poate face brusc...Stima de sine este o consecinţă a următoarelor procese interne fundamentale care necesită un angajament pe termen lung... Eu numesc acesti paşi: "Cei 6 stâlpi ai stimei de sine"
1. A trăi conştient: Fii atent la informaţiile şi feedback-ul în ceea ce priveşte nevoile şi obiectivele, adaptează-te situaţiilor inconfortabile sau ameninţătoare, refuză să rătăceşti prin viaţă cu mintea înceţoşată.
2. Acceptarea de sine: Fii deschis să experimentezi orice lucru la care te gândeşti, pe care îl simţi sau îl faci, chiar dacă nu întotdeauna iţi place. Înfruntă-ţi greşelile şi învaţă din ele!
3. Responsabilitatea de sine: Preia controlul asupra vieţii tale! Realizează că esti responsabil pentru alegerile şi acţiunile tale la orice nivel, pentru atingera obiectivelor tale, fericirii şi propriilor valori.
4. Asertivitatea de sine: Fii deschis, disponibil spre a-ţi exprima în mod deschis gândurile, valorile şi sentimentele. Asumă-ţi propria persoană, vorbeşte şi acţionează!
5. Stabilirea de scopuri, obiective: Stabileşte-ţi obiective şi lucrează pentru a le atinge, mai degrabă decât să trăieşti în voia sorţii. Autodisciplinează-te!
6. Integritatea: Fii integru în ceea ce priveşte ideile, convingerile, standardele şi credinţele tale! Este bine să fim în acord cu noi înşine. Cei mai mulţi dintre noi suntem educaţi de timpuriu să acordăm mai multă importanţă semnalelor venite de la ceilalţi, decât semnalelor venite din interiorul nostru. Suntem încurajaţi să ignorăm propriile nevoi şi dorinţe şi să ne concentrăm pe aşteptările celorlalţi.
Stima de sine ne îndeamnă să ne ascultăm senzaţiile, intuiţia şi perspectiva. Pentru fiecare dintre noi, a dezvolta aceşti "piloni" ai stimei de sine este o provocare pentru toată viaţa!

Traducere dupa un articol de Prof.Dr. Nathaniel Branden

Alte câteva sfaturi:
Acordă atenţie propriilor nevoi şi dorinţe: ascultă ce-ţi spune mintea, inima şi corpul.
Ai foarte mare grijă de tine: tratează-te aşa cum un părinte şi-ar trata copilul sau cum cineva s-ar purta cu cel mai bun prieten al lui;
Mănâncă sănatos şi fă multă mişcare;
Petrece timpul făcând ceea ce-ţi place;
Rezolvă o problemă pe care ai tot amânat-o;
Îmbracă-te cu hainele în care te simţi cel mai bine;
Oferă-ţi recompense pentru că meriţi;
Petrece cât mai mult timp cu oamenii cu care te simţi bine;
Învaţă ceva nou;
Ajută pe cineva – zâmbeşte cuiva care este trist, trimite o felicitare sau vorbeşte cu un strain; Transformă-ţi gândurile negative în gânduri pozitive;
La sfârşitul zilei gândeşte-te ce ai făcut pentru tine în ziua respectivă.

Stima de sine - Partea I

2010-04-15T05:29:00.001-07:00

Am decis cu greu sa scriu despre aces subiect şi asta pentru că parcă vorbeşte prea mult despre mine. Cred că stima de sine este cel mai deficitar lucru pentru mine, deşi pentru cine nu mă cunoaşte bine, aparent n-aş prezenta simptome. Totuşi acest lucru nu îmi da voie de multe ori să fiu cum mi-aş dori sau nu aş exagera să spun că este lucrul care mă întristeaza cel mai mult. De aceea încerc să corectez pe cât posibil această materie a vieţii la care aş cam fi în pragul corigentei.

Am găsit câteva articole despre acest subiect care sunt destul de încurajatoare şi de aceea postez ceea ce poate folosi şi altora în situaţia mea.

Acest prim post are la bază fragmente publicate într-un articol de psihologul Novacovici Pera pe blogul său.
Un grup de iepuri alergau pe câmp; când, deodată, doi dintre ei au căzut într-o groapă. Toţi ceilalţi iepuri s-au adunat în jurul gropii să vadă ce s-a întâmplat. Au văzut că cei doi iepuri au rămas blocaţi pe o margine subţire în groapă, iar în jos se deschidea un abis din care nimeni nu ar fi avut scăpare. Cei doi iepuri au început să sară în sus de pe marginea pe care erau blocaţi, încercând să iasă afară. Ceilalţi iepuri, văzând efortul lor, au început să strige: “Renuntaţi, nu veţi ieşi niciodată de acolo!” Cei doi au ignorat comentariile pesimiste şi au continuat să sară. În final: unul din iepuri a renunţat la luptă ascultând sfaturile celor de sus. Cuprins de disperare, s-a lasat să cadă în abisul de sub marginea subţire. Totuşi, celălalt iepure a continuat să sară , parcă şi mai motivat. Iepurii de sus strigau în cor: „Renunţă şi urmează exemplul celui de dinainte”, enervaţi de insistenţa cu care sărea iepurele, parcă tot mai sus şi mai sus. Spre surprinderea tuturor, iepurele a reuşit să iasă după un efort „supraiepuresc”. „De ce nu ai renunţat când toţi strigam la tine să renunţi?”, l-au întrebat ceilalţi. „Eu sunt aproape surd şi am crezut că în tot acest timp m-aţi încurajat să ies!”
Vezi cum puterea convingerilor poate distruge pe cineva?
Descurajările
„Nu ne place cum sună. Şi oricum epoca muzicii la chitară este pe terminate”. Aşa li s-a spus membrilor unei formaţii de muzică ce au fost refuzaţi de o casă de producţie. Numele acelei formaţii era The Beatles.
Dat afară din echipa de baschet a şcolii, băiatul s-a dus acasă, s-a închis în camera sa şi a plâns ore în şir. Băiatul era Michael Jordan.
”E prea prost ca să înveţe ceva. Mai bine să se ducă acasă şi să încerce să se realizeze într-un domeniu în care nu e nevoie de prea mult efort” le-a spus profesorul parinţilor. Copilul despre care e vorba era Thomas Edison şi a inventat becul după aproximativ 5000 de încercari eşuate.
A fost concediat de la un ziar pentru că nu avea imaginaţie şi îi lipseau ideile originale. Numele lui? Walt Disney.
Învaţă de la ei. Învaţă cum să tratezi refuzul, eşecul, durerea. Aleargă, cazi, ridica-te. Ridică-te şi luptă din nou. Nu uita “Un singur om cu curaj reprezintă majoritatea”– Andrew Jackson.
Motivul pricipal pentru care suntem de multe ori lipsiţi de curaj sau de lipsă de încredere în sine sau avem o stimă de sine scăzută e pentru că există un cuvânt în dicţionar care aduce teama în inima oricui. EŞECUL! Eşecul este definit ca: Înfrângere, insucces, neizbândă, nereuşită într-o acţiune. Nerealizarea unei acţiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susţinut; insucces; nereuşită.
Trăim într-o societate care pune greşeala ca fiind ceva de neiertat. Ceea ce nimeni nu spune despre eşec şi greşeală e că acestea sunt lucruri absolut fireşti în orice proces de învatare. Doar cine nu vrea să progreseze în viaţă poate spune “eu nu sufar eşecuri”.”O viaţă petrecuta facând greşeli este şi mai onorabilă şi mai folositoare decât o viaţă petrecută nefacând nimic”. George Bernard Shaw.
Când a fost întrebat cum se simte ştiind că a eşuat de aproape 5000 de ori înainte să inventeze becul, Thomas Edison a spus: “Nu am eşuat. Am găsit 5000 de feluri în care NU se face un bec”
Ce este stima de sine?
Stima de sine reprezintă părerea pe care o ai despre tine. Se bazează pe atitudinea pe care o ai faţă de: valoarea ta ca persoană, munca pe care o faci, serviciul pe care îl ai, ceea ce crezi ca gândesc alţii despre tine, scopul tău în viaţă, potenţialul tău de succes, punctele tale tari şi slabe, statutul social, modul în care relaţionezi cu ceilalţi, independenţa de a sta pe propriile picioare etc.
Ce este o stimă de sine scazută?
O stimă de sine scăzută apare când unul sau mai mulţi factori din cei enumeraţi mai sus sunt afectaţi şi imaginea de sine este influenţată.
Sfaturi pentru creşterea stimei de sine.
1. Află care sunt adevaratele tale probleme. Trebuie să realizezi că problema nu eşti tu, ca persoană. Ai probleme în lumea exterioară şi ele trebuiesc rezolvate dar asta nu trebuie să îţi afecteze imaginea pe care o ai despre tine.
2. Decide ce poti controla şi ce nu. O sursă mare de descurajare o constituie dorinţa oamenilor de a schimba sau controla ceea ce nu se poate. Să încerci să impui altor oameni să simtă ceea ce nu simt sau să îi faci să facă ceea ce nu vor, e o politica falimentară. Dacă cineva nu te place, să fie sanatos. Nu te lasa afectat.
3. Accepta responsabilitatea. Pentru a gasi încredere deplină în tine, trebuie să îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce poţi schimba în viaţa ta. Felul în care relaţionezi cu cei din jur, felul în care decurg relatiile tale, succesul tău profesional şi felul în care iţi gestionezi emoţiile, toate depind de tine. Educă-te şi evoluează. Creşti, şi odată cu tine creşte şi stima de sine.
4. Orice greşeală e o oportunitate de a învaţa şi de a lua lucrurile de la capat, mai bine. Nu face o tragedie dintr-un eşec. Succesul e un lung şir de esecuri care se termină cu bine.
5. Competiţia se dă cu tine însuţi nu ca să dovedeşti ceva celor din jur. Dacă anul trecut câstigai 100 de euro pe an şi anul acesta câstigi 1000 de euro, e o uriaşa victorie personală. Nu-ţi face griji că alţii fac acum 100 de mii de euro pe an. Fiecare se află pe drumul său în viaţă şi fiecare trebuie să îşi înveţe lecţiile. Dacă perseverezi sigur vei obtine tot ce îti doreşti.
6. Fii o persoană ambiţioasă. Când îţi propui scopuri, fii realist, dar optimist tot timpul. Ai curajul să visezi, pentru că visele sunt materialul din care marile realizari sunt construite. Priveşte în viitor şi vezi cum vrei să fii şi ce vrei să ai. Apoi fă zilnic efortul pentru a ajunge unde ţi-ai propus. Şi FOARTE IMPORTANT, urmează visele tale, nu pe ale altora.
7. Gândeşte şi vorbeşte pozitiv. Nu îţi lăsa mintea otravită de negativism. Nu te gândi la ce nu se poate ci la ce se poate, nu la ce NU vrei, ci la ce vrei.
8. Fii conştient de mesajele din mass media. Scopul lor este să îţi inspire teamă şi să îţi scadă stima de sine pentru a cumpara ceea ce ei au de vanzare.
9. Anturajul. Este foarte important. Fă-ţi un grup de prieteni şi prietene care au vise ca şi tine, care sunt pozitivi şi au încredere în ei.
10. Critica. Adu-le aminte oamenilor că dacă vrei părerea, le-o vei cere. Poate că uneori datorezi un raspuns unor critici, dar niciodată nu le datorezi încrederea în tine.
De retinut:
1. Încrederea în sine este fundaţia fără de care nu ai nicio şansă să te bucuri de succes, în niciunul din aspectele vietii.
2. Încrederea în sine vine în urma experienţelor trăite, a eşecurilor şi a lecţiilor învăţate.
3. Nu există eşec, ci doar lecţii învăţate.
4. Perseverenţa este atotputernică.
5. Curajul este esenţial şi oricine poate da dovadă de curaj.

Fericirea - între utopie şi realitate

2010-04-12T05:38:00.002-07:00

Cred că în viziunea multora a avea o viaţă fericită este o utopie. Nu ştiu ce sa zic despre asta, însă cred ca există şi oameni fericiţi, şi mai cred ca acest lucru ţine de starea spirit, de felul de a fi şi de a privi lucrurile şi evenimentele - fie că sunt bune sau mai puţin bune.

Cred că fericirea nu este o stare direct interconectată cu valoarea banilor din cont, cu frumuseţea fizică, cu statutul social sau alte lucruri de acest gen. Fericirea este mai simplu de gasit decât ne imaginăm. Ea decurge din sufletul nostru, din activităţile noaste, din voioşia pe care alegem să o avem, din optimism pe care să îl căutăm să îl avem în orice ipostază. Înţeleptul Solomon spunea:
Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. (Eclesiastul 5:13)
Putem găsi fericirea cel mai uşor punându-ne toată încrederea in Dumnezeu şi acceptând că El are un plan pentru fiecare dintre noi şi doar El îngăduie să se întâmple lucrurile din viaţa noastră.
Biblia spune:

Mulţi zic: "Cine ne va arăta fericirea?" Eu însă zic: "Fă să răsară peste noi lumina Feţei Tale, Doamne!" Psalmii 4:6
Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. Psalmii 73:28 Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea, şi cine se încrede în Domnul este fericit. Proverbe 16:20

Pentru a găsi fericirea este important să ne hrănim mintea, inima, trupul şi spiritul prin:

- eliberarea minţii de îngrijorare şi gânduri inutile

- eliberarea inimii de furie, ură, tristeţe şi frică

- traiul simplu şi curat

- dăruirea a cât mai mult şi aşteptarea din partea celorlalţi a cât mai puţin,

lucruri care desigur nu sunt posibile pe deplin decât cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu recunoaşterea că noi nu avem cum să ducem la îndeplinire nimic durabil prin forţe proprii.

Interviu cu Dumnezeu - de Octavian Paler

2010-04-12T05:25:00.000-07:00

- Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp.… am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
- Timpul meu este eternitatea. Ce intrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilarie, se grăbesc să crească, apoi iarăşi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea ca să faca bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănătatea; faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată si mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am intrebat:
- Ca un părinte, care sunt câteva din lecţiile de viaţă, pe care ai dori să le înveţe copiii Tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu nu stiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că de asemenea trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Multumesc pentru timpul acordat... am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii să ştie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeuna…

Elvis Presley - Gospel Music

2010-04-02T11:26:00.000-07:00

Cum rezistam in fata barfelor?

2010-04-01T08:28:00.000-07:00

Din viaţa marelui filosof grec Socrate se povesteşte, până astăzi, această întâmplare.

Într-o zi oarecare, Socrate s-a întâlnit, în calea sa, cu un cunoscut. Acela, văzându-l, l-a oprit şi i-a zis:

- Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studenţii tăi?

Auzind aceasta, Socrate zise:

- Stai o clipa. Mai înainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, aş vrea să treci printr-un mic test, numit "Testul celor trei.”

- Trei?

- Da, trei. Înainte de a-mi vorbi despre studentul meu, să stam puţin şi să testam ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei sa-mi spui este adevărat?

- Nu. De fapt doar am auzit despre el.

- E-n regula. Aşadar, în realitate, tu nu ştii daca este adevărat sau nu. Acum, să încercăm testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?

- Nu, dimpotrivă...

- Deci, vrei sa-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevarat?

Omul din faţa lui Socrate a dat din umeri, puţin stânjenit de situaţia în care se bagă de unul singur.

Socrate a continuat.

- Totuşi, mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă, a folosinţei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?

- Nu, nu chiar...

În cele din urmă, Socrate încheie discuţia, cu o întrebare retorică:

- Ei bine, dacă ceea ce vrei sa-mi spui nu ştii dacă este adevărat, nici de bine, nici măcar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

Iata şi un clip care exemplifica foarte bine ce înseamnă bârfa!

Limitatoare de viteza in Canada

2010-03-16T05:56:00.001-07:00

În fiecare zi, aceste "gropi" sunt mutate în alta parte!

Iata deci o idee eficienta, care nu costa nimic contribuabilul si nici nu-i strica amortizoarele!

Noi, în România, avem toate astea... de-adevaratelea!!!

Avantaj in Canada: nu exista riscul de a fi furate.

Andre Rieu

2010-03-12T22:14:00.001-08:00

Dumnezeu versus ştiinţă

2010-03-05T08:51:00.000-08:00

Într-o sală de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
"Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…". Profesorul, ateu, face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.
- Esti creştin, nu-i asa, fiule?
- Da, domnule, spune studentul!
- Deci crezi în Dumnezeu?
- Cu siguranţă!
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa facă orice?
- Da!
- Tu esti bun sau rău?
- Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător.
- Aha! Biblia! Se gândeşte puţin. Uite o problemă pentru tine! Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să îl ajuţi? Ai incerca?
- Da, domnule. Aş încerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea, dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asă că profesorul continuă.
- El nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Isus să-l vindece. Cum de Isus e bun? Poţi raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poţi răspunde, nu-i aşa?
El ia o înghiţitura de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.
- Hai să o luăm de la capăt, tinere... Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul.
- Satana e bun?
Studentul nu ezită la această întrebare “Nu”
- De unde vine Satana?
Studentul ezită.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?
- Da, domnule.
- Răul e peste tot, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da!
- Deci cine a creat răul? A continuat profesorul. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul. Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se foieşte jenat.
- Da.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iaraşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea.
- Cine le-a creat?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.
- Spune-mi, continuă el adresandu-se altui student. Crezi în Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos.
- Da, domnule profesor, cred.
Batranul se opreşte din mărşăluit.
- Ştiinţa spune că ai cinci simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Isus?
- Nu, domnule. Nu L-am văzut.
- Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tău?
- Nu, domnule, nu l-am auzit.
- L-ai simţit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, domnule, mă tem că nu.
- Si totuşi crezi în El?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, ştiinta spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinţa mea.
- Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiinţa o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, înainte de a pune şi el o întrebare.
- Domnule profesor, există căldură?
- Da!
- Şi există frig?
- Da, fiule, există şi frig.
- Nu, domnule, nu există!
Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută. Studentul începe să explice.
- Poate exista multă caldură, mai multă caldură, super-caldură, mega-caldură, caldură nelimitată, caldurică sau deloc caldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 273 de grade Celsius sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu există frig – dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -273 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi caldura e cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-273 C) înseamnă absenţa totală a căldurii. Vedeţi, domnule, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, domnule, ci doar absenţa ei.
Clasa e învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan.
- Dar întunericul, profesore? Există întunericul?
- Da, raspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?
- Din nou răspuns greşit, domnule. Întunericul nu e ceva; este absenţa a ceva. Poate exista lumină scazută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă atunci nu există nimic, iar acest nimic se numeste întuneric, nu-i aşa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie şi mai întunecat, nu-i aşa?
Profesorul începe să-i zâmbească studentului din faţa sa.
- Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, domnule profesor... Vreau să spun că premisele dumneavoastră filosofice sunt greşite de la bun început şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea gresită.
De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza.
- Gresite? Poti explica în ce fel?
- Lucraţi cu premisa dualităţii, explică studentul… Sustineţi că există viaţă şi apoi că există moarte; un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău. Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, ştiinta nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Foloseşte electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieţii înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial. Moartea nu e opusul vieţii, ci doar absenţa ei. Acum spuneţi-mi, domnule profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă?
- Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da, evident că da.
- Aţi observat vreodată evoluţia cu propriii ochi, domnule?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se indreaptă argumentul.
- Un semestru foarte bun, într-adevăr. Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dumneavoastră nu predaţi studenţilor ceea ce credeţi, nu? Acum ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pâna când emoţia se mai stinge...
- Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi mai devreme celuilalt student, permiteţi-mi să vă dau un exemplu, ca să întelegeţi la ce ma refer.
Studentul se uită în jurul său, în clasă.
- E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului?
Clasa izbucneste în râs.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, domnule – că nu aveţi creier. Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dumneavoastră, domnule?
Acum clasa e cufundată în tăcere. Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă. În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul răspunde:
- Presupun că va trebui să crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptaţi că există credinţă şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, domnule, există răul? Acum nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om. Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decat răul. La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, domnule, sau cel puţin nu există în sine. Răul e pur şi simplu absenta lui Dumnezeu. E ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absenţa lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există caldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină.

Connie Talbot - un altfel de copil...

2010-02-26T10:24:00.001-08:00

Wonderful World - Connie Talbot

I Will Always Love You - Connie Talbot

Melodii de suflet...

2010-02-26T10:02:00.000-08:00

Immanuel - Songs of Praise

Once Upon a Time in The West - Andre Rieu & Carla Mafioletti

Be Still For The Presence Of The Lord - Aled Jones

You Raise Me Up - Celtic Woman

Nicolae Iorga

2010-02-15T07:16:00.000-08:00

Sunt anumite citate ale unor oameni celebri, sau mai degrabă vorbe izvorâte din înţelepciune care adesea mă fac să spun precum Iov care a spus înaintea lui Dumnezeu Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură". (Iov 40:4) Nu l-aş compara nicidecum pe Nicolae Iorga cu Dumnezeu, totuşi îi apreciez înţelepciunea ce reiese şi din gândurile lui prezentate mai jos ce ne face pe toţi să ne revizuim atitudinile.

- Înţelepciunea e o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o.

- Nu spune niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem".

- Singura cetate ce nu poate fi cucerită cu sila este sufletul omului.

- Fereşte-te deopotrivă de prietenia duşmanului şi de duşmănia prietenului.

- Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi.

- În viaţa inimii, sentimentele sunt ca soarele, amintirile ca luna tristă şi rece, mângâierile gândului ca o lumină de lampă moartă.

- Un cuvânt plin de iubire preţuieşte atât de mult şi totuşi el costă atât de puţin.

- Înţelepciunea zice: nu ţi-a izbutit un lucru, fă altul. Atâta mângâiere să ai.

- Nu părăseşti un ideal fără să-i laşi ceva din fiinţa ta.

- Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.

- Poţi închide ochii, dar nu poţi stinge soarele!

- E o mare primejdie să ajungi a fi mulţumit de tine însuţi.

- Amintirea suferinţelor tale păstreaz-o bine: e comoara cea mai scump plătită.

- A pedepsi trebuie să însemne totdeauna a îndrepta.

- Surdul vorbeşte mai tare decât cel ce aude; şi prostul discută mai mult decât cel ce înţelege.

- Viaţa în acţiune este cel mai bun învăţător.

- Să deosebeşti între mâna ce ţi se întinde ca să te ridice şi aceea care te prinde pentru a te opri.

- Norocul nu se găseşte bine decât în casa unde se munceşte.

- De prea mult gând n-a îmbătrânit nimeni niciodată.

- Copiii învaţă bunătatea de la natură şi răutatea de la oameni.

- Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri.

- Cine ţi-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie faţă de tine, ci cu o pierdere faţă de el însuşi.

- Linguşirea este plata anticipată a trădării care ţi se pregăteşte.

- La sfârşitul fiecărei zile socoteşte nu ceea ce alţii au făcut faţă de tine, ci ceea ce ai făcut faţă de alţii.

- Ce eşti te priveşte la urma urmei numai pe tine; ce vrei, priveşte şi pe alţii; ce faci, aceea poate privi pe toţi.

- Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul în împrejurul lui.

- Înţelepciunea este a ta numai când o dai altuia, altfel ea este numai în tine.

- Fiţi siguri că, dacă înţelepciunea e pe buzele tuturora, e numai în mintea câtorva; pe aceia să-i asculţi.

- Tăcerea are glasul ei de înţelepciune - ascult-o!

- Om liber e acela care n-are nevoie să spună nici o minciună

- Tăgăduieşte ce ai văzut că nu e, nu ceea ce n-ai văzut că este.

- Când oare ura va fi trimisă la sanatoriu şi invidia la casa de corecţie?

- Cu tine ai totdeauna doi tovarăşi: tot binele pe care l-ai făcut şi tot răul.

Salata de paste cu maioneza

2010-02-13T10:20:00.000-08:00

O reţetă rapidă pentru cei cărora le plac pastele. Desigur, suportă variaţii în funcţie de preferinţe.

Ingrediente:

1 pungă de paste (de care doriţi). Eu am folosit Spaetzle de la Pambac.
1 ardei capia sau ardei gras roşu
1 cutie de porumb dulce de 300 gr.
1 cutie ciuperci
10-15 morcovi baby de la pungi congelate
Zeama de la o lămâie potrivită
Maioneza - de care doriţi. Eu o prefer mereu pe cea făcută în casă.
Sare
Delikat (pentru cine foloseşte)

Mod de preparare:

Se fierb pastele şi se scurg de apă. Se pun înt-un vas mare şi se sărează sau se pune delikat. Se adaugă ardeiul tăiat cubuleţe mici, porumbul, ciupercile tăiate puţin mai mici decât în conservă. Apoi se adaugă morcovii baby după ce în prealabil s-au perpelit în tigaie cu puţin ulei şi apoi s-au tăiat rondele mici. Se adaugă maioneza făcută din maximum 1/2 l ulei, sare şi zeamă de lămâie după gust. Se amestecă toate ingredientele uşor pentru a nu zdrobi pastele şi se serveşte, de preferat, după ce a stat la rece.

Antidot împotriva îngrijorării şi stresului

2010-02-08T02:53:00.000-08:00

Priveşte în jurul tău. Ai motive de îngrijorare? Soarele aruncă raze producătoare de cancer. Curenţii de aer formează cheaguri de sânge la plămâni. Cartofii prăjiţi au prea mulţi hidrocarbonaţi. Legumele, prea multe toxine. [...]
Unii dintre noi avem grade postuniversitare de la Universitatea de Nelinişte. Mergem la culcare îngrijoraţi că n-o să ne mai trezim; ne trezim îngrijoraţi că nu am dormit. Ne îngrijorăm că cineva va descoperii că salata verde a determinat tot timpul îngrăşarea. Mama unei adolescente se plângea: „Fiica mea nu-mi spune nimic. Sunt o epavă agitată”. O altă mamă a replicat: „Fiica mea îmi spune totul. Sunt o epavă agitată”. Nu ţi-ar plăcea să te opreşti din îngrijorare? Ai putea folosi un adăpost puternic împotriva elementelor aspre ale vieţii?
Dumnezeu îţi oferă exact acest lucru: posibilitatea unei vieţi lipsite de îngrijorare. El a creat o cupolă pentru inima ta. „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7).
Eşti interesat? Atunci uită-te bine la restul pasajului.
„Nu vă îngrijoraţie de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)[...]
Sunt suficiente motive care te fac să te îngrijorezi. Dar Dumnezeu ne oferă o uluitoare propunere: „Nu vă îngrijoraţi de nimic".
Da, sigur. Şi în timp ce mă ocup de asta, mă voi juca de-a capra. Glumeşti?
Isus nu glumeşte. Două cuvinte rezumă opinia Sa despre îngrijorare: irelevantă şi necuviincioasă.
„Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6:27).
Îngrijorarea este irelevantă. Nu schimbă nimic. Când a fost ultima dată când ai rezolvat o problemă îngrijorându-te cu privire la ea? Imaginează-ţi că cineva spune: „Am întârziat cu plata facturilor, aşa că am rezolvat să mă îngrijorez cu privire la ieşirea din datorii. Şi, ştii ceva, a mers! Câteva nopţi nedormite, o zi în care am vărsat şi mi-am frânt mâinile. Am ţipat la copiii mei şi am luat nişte pastile, şi – slavă îngrijorării – banii au apărut pe biroul meu.”
Nu se întâmplă aşa ceva! Îngrijorarea nu schimbă nimic. Nu adaugi nici o zi la viaţa ta, nici o fărâmă de viaţă la ziua ta îngrijorându-te. Neliniştea ta îţi produce doar arsuri la stomac, şi nimic mai mult. În ceea ce priveşte lucurile pentru care ne ingrijorăm:

40% nu se întâmplă niciodată
30% se referă la fapte neschimbabile din trecut
12% se referă la părerea altora care nu poate fi controlată
10% se referă la sănătatea personală, care doar se înrăutăţeşte dacă ne îngrijorăm cu privire la ea
8% se referă la probleme reale pe care le putem influenţa.

92% dintre îngrijorările noastre sunt inutile! Nu numai că îngrijorarea este irelevantă, nefăcând nimic; ingrijorarea este necuviincioasă, provocând neîncredere în Dumnezeu.
"Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor.” (Matei 6:28-30).
Îngrijorarea trădează o credinţă fragilă, o „blasfemie inconştientă”. Noi nu ne îndoim de Dumnezeu în mod intenţionat, dar nu-i aşa că atunci când ne îngrijorăm, de fapt ne îndoim de Dumnezeu? Ne asumăm atitudinea unui copil care-l întreabă pe Michelangelo: „Ştii sigur ce să faci cu piatra aceea?” [...]
Îţi conduci problemele? Bineînţeles. Dar laşi ca problemele să te conducă? Inima îngrijorătoare face acest lucru. Şi inima îngrijorătoare plăteşte un preţ extrem de mare pentru că face aşa. Îngrijorare provine de la cuvântul grecesc care înseamnă „a împărţi mintea”. Anxietatea ne scindează complet mintea, determinând un gânditor şovăielnic. În loc să înlăture necazul zilei de mâine, îngrijorarea elimină tăria zilei de azi. Percepţia este împărţită, deformându-ţi viziunea. Puterea este împărţită, irosindu-ţi energia. Cine poate să-şi permită să piardă putere? Dar cum ne putem opri să facem acest lucru? Este un răspuns cu două părţi: partea lui Dumnezeu şi partea noastră. Partea noastră include rugăciune şi recunoştinţă. „Nu vă îngrijoraţie de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri”.
Vrei să te îngrijorezi mai puţin? Atunci roagă-te mai mult. Decât să aştepţi cu nerăbdare plin de frică, priveşte în sus cu credinţă. [...] Îngrijorarea se diminuează pe măsură cu privim în sus. Roagă-te în orice lucru şi nu pierde din vedere ingredientul recunoaşterii. [...]
Să spunem că apare un factor de stres. Doctorul decide că ai nevoie de o operaţie. El descoperă o umfătură şi consideră că este mai bine să o îndepărteze. Aşa că, iată-te ieşind din cabinetul lui. Tocmai ţi s-a înmânat această cupă a neliniştii. Ce ai de gând să faci cu ea? Poţi să o aşezi într-unul dintre cele două vase. Poţi să azvârli vestea cea rea în butoiul îngrijorării şi să scoţi lingura. Pune-o pe foc. Fierbe-o înăbuşit. Amestecă. Pierde vremea puţin. Cugetă o vreme. Nu va dura mult până când vei avea un vas minunat plin de pesimism. Unii dintre voi aţi sorbit acest butoi multă vreme. Şi trebuie să ştii că ceea ce bei se pune pe tine.
Ce zici de o idee diferită? Vasul rugăciunii. Înainte ca uşa de la cabinetul doctorului să se închidă, dă-I problema lui Dumnezeu. „Primesc domnia Ta. Nimic nu vine asupra mea care să nu fi trecut prin Tine.” În plus, iniţiază o atitudine pozitivă de recunoştinţă. Îţi aminteşti taxele de rambursare, sfatul oportun, sau locul liber neaşteptat într-un zbor aglomerat? O privire în trecut generează putere pentru viitor. Partea ta constă în rugăciune şi recunoştinţă.Partea lui Dumnezeu? Pace şi protecţie.[...] Rugăciunea încrezătoare anunţă pacea lui Dumnezeu. Nu o pace întâmplătoare, confuză, pământească. Ci pacea Lui. Importată din cer. Aceeaşi seninătate care caracterizează sala tronului, Dumnezeu ţi-o oferă ţie. Crezi că El se confruntă cu anxietatea? Presupui că Îşi frânge vreodată mâinile sau le cere îngerilor antiacizi? Bineînţeles că nu! O problemă nu este ma mult decât o provocare pentru Dumnezeu aşa cum este o ramură pentru un elefant. Dumnezeu se bucură de pace desăvârşită pentru că Dumnezeu se bucură de putere desăvârşită.Şi El îţi oferă ţie pacea Lui. [...] Pacea lui supranaturală te umbreşte cu o cupolă protectoare, păzindu-ţi inima. [...]
Ai noduri în stomac? „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:17). Aici este folosit un verb puternic. Aruncaţi. Nu puneţi, aşezaţi, sau oferiţi în mod ocazional. Fă astfel cu temerile tale. Tratează-le cu seriozitate. Aruncă-le imdiat asupra lui Dumnezeu.
Îngrijorarea este o opţiune, nu o îndatorire. Dumnezeu te poate conduce către o lume lipsită de îngrijorare. Fii gata să te rogi. Concentrează-te mai puţin asupra problemelor care-ţi stau în faţă şi mai mult asupra victoriilor din spate. Fă-ţi partea ta şi Dumnezeu o va face pe a Lui. El îţi va păzi inima cu pacea Lui... o pace care întrece orice pricepere.

Veniţi toţi cei însetaţi, Max Lucado, Editura Casa Cărţii, Oradea 2009,
Fragmente din Cap. al XI-lea, pag. 112-119

Salată de icre de crap

2010-02-01T02:33:00.000-08:00

Iată o reţetă de icre simplă şi bună. Prefer gustul cât mai natural de aceea recomand să nu se folosească griş sau miez de pâine în compoziţia ei.

Ingrediente: 50 grame de icre, 250 - 300 ml ulei, 1-2 linguri de zeamă de lămâie, 4-5 linguri apă rece plată sau minerală.

Mod de preparare:
Icrele cumpărate, gata sărate, după ce au fost ţinute la frigider, se pun într-un castron împreună cu o linguriţă de zeamă de lămâie şi încep să se amestece cu mixerul, adaugând câte puţin ulei exact ca la maioneză. Se amestecă continuu, iar când devin prea tari se adaugă câte o lingură de apă rece (plată sau minerală), numai cât este necesar pentru a le face mai albe şi spumoase. Se mai adaugă şi zeamă de lămâie după gust.

In cazul icrelor proaspete, acestea se sărează şi se dau la frigider 3 zile. Când se prepară se scot de la frigider, se bat bine cu furculiţa sau mixerul ca să se adune pieliţele, care apoi se vor îndepărta lăsând să se formeze un lichid vâscos prin spargerea unor boabe de icre. Apoi se începe adăugarea uleiului ca la maioneză procedându-se conform indicaţiilor pentru icrele cumpărate.

Vorbe de duh...

2010-01-21T00:31:00.000-08:00

Iată câteva proverbe sau citate ale unor oameni iluştrii, pe care le-am gasit frumos aşternute la fiecare început de capitol al cărţii "Pe tocuri", a Mihaelei Nicola, una dintre persoanele contemporane celebre ale societăţii româneşti care are o carieră de succes şi care are ceva sfaturi de transmis celorlalţi dincolo de imagine, etalare fizică şi snobism cum suntem obişnuiţi din partea persoanelor publice autohtone.
Ne transmite idei, gânduri personale, constatări în urma vastei sale experienţe profesionale şi de viaţă şi sfaturi dintr-o inima bună, de la o personalitate puternică, un suflet moral, sensibil şi în permanenţă în căutarea facerii binelui şi impregnării unei mentalităţi corecte, cinstite şi a îmbunătăţirii lumii în care trăim. Dacă fiecare om am încerca cel puţin să aplicăm ceea ce citim printre rânduri ca fiind sfaturile ei, cu siguranţă societatea noastră ar fi altfel şi am găsi mai mulţi oameni de calitate în jurul nostru de la care am avea mereu de învăţat.
Aşadar, citatele promise la început care fac referire la lucruri dezbătute în cartea amintită:

"Minţile ilustre discută idei, minţile medii discută evenimente, minţile mici discută pe alţii" Proverb indian

"Nu merită să plângi pentru nimeni, iar cei ce merită nu te vor face să plângi" Gabriel Garcia Marquez

"Invidia dezleagă minţile după cum admiraţia le amuţeşte" Honore de Balzac

"A simţi, a iubi, a suferi, a se devota va fi totdeauna textul femeilor" Honore de Balzac

"Nu e de ajuns să ai inteligenţă, trebuie să o şi foloseşti" Rene Descartes

"O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie" Johann Wolfgang von Goethe

"Ştiinţa reprezintă cunoaşterea organizată. Înţelepciunea reprezintă viaţa organizată" Immanuel Kant

"Înţelepciunea nu o primim. Trebuie să o descoperim în urma unei călătorii pe care n-o poate face nimeni pentru noi" Marcel Proust

"Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul vieţii fără să îl găsească şi cei care l-au găsit fără să îl caute" Emil Cioran

"Viaţa este un dar pe care îl merităm doar atunci când îl dăruim" Rabindranath Tagore

"Ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici" Friederich Nietzsche

"Esenţială este întrebuinţarea vieţii nu durata ei" Seneca

"Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească - şi nu sunt sigur în legatura cu primul" Albert Enstein

"O femeie cu suflet bun este o comoară - cine o găseşte nu trebuie să se laude că o are" La Rochefoucauld

"Singurele lacrimi a căror amărăciune e deplină sunt acelea care nu cad pe pieptul nimănui şi pe care nu le şterge nimeni" Felicite de Lamennais

"Vrei să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape. Vrei să le iubeşti? Priveşte-le de departe" I.L. Caragiale

"Pentru a reuşi în viaţă aveţi nevoie de ignoranţă şi de încredere" Mark Twain

"Prima jumătate a vieţii ne-o irosim cu părinţii, iar pe cea de-a doua cu copiii noştri" C. Darrow

"Râsul dezvăluie adesea chipul de copil al adulţilor" Andre Malraux

"Ambiţia sălăsluieşte în toate sufletele; ea le conduce pe cele mărunte, dar este condusă de cele mari" Francois-Rene de Chateubriand

"Imaginaţia este mai importantă decât erudiţia" Albert Einstein

"Experienţa este singura în stare să ne ofere informaţi reale despre viaţă" Mircea Eliade

"Cine are un prieten bun, nu mai are nevoie de oglindă" Proverb indian

"Cum ce nu ştii e mai mult decât ceea ce ştii, nu vorbi mult" Ramon Llull

"Fii indulgent cu alţii şi sever cu tine" Adam Mickiewicz

"Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele" George Orwell

"Un oraş nu preţuieşte mai mult decât o grădină cu trandafiri" Jose Santos Chocano

"E mai ferice să dai decât să primeşti" Biblia

"Când un geniu adevărat apare pe lume îl vei cunoaşte sigur după un semn; anume că toţi imbecilii se vor uni într-o conjuraţie împotriva lui" Jonathan Swift

Recomand cu încredere şi codul de bune maniere scris de Mihaela Nicola inditulat "Cu mănuşi". Multora dintre noi întotdeauna ne vor prinde bine învăţături de acest gen.

Moda, haine, accesorii - între necesitate si dorinta

2009-12-06T04:43:00.000-08:00

Observăm că cei mai mulţi oameni, şi de ce să nu spunem că cele mai multe femei urmăresc îndeaproape schimbările capricioase ale modei încât sunt gata să se lipsească pe sine de alte lucruri de strictă necesitate cu scopul de a purta haine şi accesorii la modă. Aceste persoane doresc să arate ca modelele de pe copertele revistelor. Citeam undeva că aceste lucruri dovedesc nesiguranţă interioară. Aceste persoane nu sunt mulţumite cu ceea ce sunt cu adevărat şi vor să arate ca un anumit personaj pe care îl admiră - personaj de altfel celebru sau din cercul de cunoştinţe.
Iată câteva principii referitoare la haine:
1. Hainele şi înfăţişarea exterioară sunt un important indicator al caracterului. Practic hainele pe care le purtăm este un martor al valorilor noastre.
2. Împodobirea exagerată cu bijuterii, cosmetice, haine mai scumpe decât ne permitem descoperă mândria din interior ce pot fi distructive atât pentru noi cât şi pentru alţii.
3. Modestia şi decenţa arată respect faţă de sine şi de cei din jur
4. Când te îmbraci gândeşte-te la scopul pentru care o faci - vrei să placi altora? Vrei să îţi placi ţie? Vrei sa primeşti complimente? Sau pur si simplu vrei să arăţi că eşti o persoană decentă demnă de respect?
5. Simplitatea, naturaleţea şi armonia în vestimentaţie sunt cele mai greu de realizat. Frumuseţea simplităţii este unică.
6. A fi îmbrăcat decent şi frumos nu presupune cheltuieli exorbitante. Ceea ce ar trebui să primeze în alegerea de a cumpăra un obiect vestimentar este calitatea şi durabilitatea lui. Un obiect trebuie să fie clasic şi uşor de întreţinut şi chiar dacă pare mai scump în realitate el poate fi purtat mai mulţi ani făcând în acest fel economie şi arătând curat şi îngrijit. Bunul gust nu se cumpără!

7. Indiferent ce haine ai pune pe tine, daca nu stii sa le porţi, le ai degeaba. Manierele şi eleganţa în gesturi completează perfect ţinuta sau din contra o umbreşte.
8. Nu cantitatea hainelor din dulap este importanta. Importante sunt cateva obiecte pe care le poti combina şi cu orice. Poti sa ai doar doua costume şi să le îmbini cu diverse eşarfe, cămăşi şi bluze aratând de fiecare data diferit.

"Fascinat de maretia lui Dumnezeu" de James MacDonald

2009-12-05T04:15:00.000-08:00

În această carte, autorul James MacDonald reuşeşte într-un mod concret şi practic să descrie pe înţelesul tuturor câteva atribute ale lui Dumnezeu având la bază texte găsite în cartea proorocului Isaia din Sfanta Scriptură. Astfel că în această carte veţi descoperi într-un mod nou sfinţenia lui Dumnezeu, puterea Lui, suveranitatea şi lucrările Lui, alături de închinarea şi identitatea noastră în El. O carte care ar putea să schimbe viaţa oricui va crede sau care ar putea aduce o împrospătare a vieţii personale şi a modului de gândire.
Lectura plăcută!

Hobby, pasiune...

2009-11-24T01:33:00.000-08:00

Am constatat de ceva vreme că oamenii pasionaţi, care au hobby-uri nepasagere sunt din ce în ce mai rari. Poate de fapt nu au fost nicioada prea mulţi din aceasta categorie, totuşi pe mine mă preocupa în mod special acest lucru în ultima perioadă deoarece am constatat că eu nu am o preocupare specială în afara serviciului şi a treburilor casnice.
Ca să fim bine înţeleşi, a avea un hobby presupune a avea o ocupaţie favorită în afara profesiei, o îndeletnicire placută în afara preocupărilor profesionale căreia i se dedică timpul liber şi care provoacă aş spune eu un sentiment de plăcere pentru persoana preocupată. În viziunea mea hobby-urile implică şi pasiunea - o stare afectivă ce provoacă entuziasm, plăcere pentru ceea ce este hobby-ul.
De câte ori am întalnit oameni cu hobby-uri mi s-au parut foarte interesanţi, totuşi unele hobby-uri sunt de-a dreptul vicii. Unii spun ca hobby-ul lor sunt jocurile pe calculator, eu deja aş numi acestea vicii si nu le-aş încadra în categoria amintită. Şi ccred că mulţi consideră că au hobby-uri care în realitate sunt vicii create de lipsa de profunzime a minţii şi sufletului (cum ar fi de exemplu shoppingul pentru femei). Cel mai probabil calculatorul este un hobby în momentul în care persoana care îl utilizează se preocupă să ştie mereu mai mult în acest domeniu, să înveţe în permanenţă lucruri noi, programe noi, utilizări cât mai diverse.
Voi încerca să dau un exemplu de oameni cu hobby-uri reale care mie mi-au stârnit de departe admiraţia. De exemplu am aflat despre o familie care îşi dedică timpul activităţilor casnice într-un mod special - ambii parteneri sunt încântati de a gati din bucătăria franceză şi nu numai, de a găsi noi reţete de gastronomie sănătoasă, de a creea pâine cu diverse ingrediente unice, dezvoltate chiar de ei, de a sădi şi îngriji diverse plante folosite ca mirodenii într-un spaţiu foarte mic care le aduce bucurie şi desigur tot ceea ce fac se bazează pe multă lectură şi culegere de noi infomaţii în permanenţă. Cred că la urma urmei tot ceea ce faci poate deveni o pasiune, un hobby dacă presupune aprofundare a informaţiilor şi crează o stare de relaxare şi profundă plăcere.
De ce nu sunt hobby-urile totuşi prezente în viaţa multora, sau cel puţin nu sunt consecvenţi în anumite activităţi ce ar putea reprezenta nişte potenţiale hobby-uri? Poate că unii gândesc că ai nevoie de mai mulţi bani pentru a-ţi permite asemenea activităţi, alţii poate că nu au timpul necesar, sau poate că alţii pur si simplu nu simt plăcere decât în munca lor, sau poate sunt oameni blazaţi, lipsiţi de poftă de viaţă şi de orice fel de activitate. Nu stiu totuşi care ar fi răspunsul, eu nu simt nimic din toate acestea, şi totuşi nu prea am hobby-uri. Ştiu că îmi place să citesc, dar nu îmi place să citesc orice, deci nu cred ca asta e pasiunea mea. Ştiu ca întotdeauna mi-au placut jocurile puzzle şi am pierdut ceva timp cu aşa ceva, oricând am ocazia imi place să îmbin piesele unui astfel de joc, însa nu am o colecţie şi nici nu investesc în aşa ceva. Îmi place doar când am ocazia să primesc sau să împrumut de la cineva ceea ce se întâmplă foarte rar.
Îmi mai place să călătoresc, însă acest lucru nu se poate întâmpla prea des. Îmi mai place să mă plimb cu rolele sau cu bicicleta, însa nu am nici role şi nici bicicletă ceea ce înseamnă că nu mi-am dorit suficient de mult, că în realitate mi-aş fi permis să am. Mă plimb doar când am ocazia să împrumut de la alţii şi asta până mă plictisesc.
Într-un timp acordam timp pentru origami. Învaţasem să fac multe figurine din hârtie. Însă acel timp a trecut şi nu mai ştiu să fac fără a mă uita pe scheme decât un crin cu care uimesc toţi copiii când le arăt cum se face.
Ce să mai, cred că sunt un om care se plictiseşte repede şi am nevoie de ceva cu adevărat interesant ca să îmi captiveze atenţia. Atunci ce îmi place? Ce potenţiale hobby-uri aş putea avea? Mă gândesc destul de des asupra ce mi-ar plăcea. De exemplu mi-ar plăcea să cos goblenuri, să am o curte în care să plantez copăcei, flori şi câteva plante comestibile. Mi-ar plăcea să fac un curs de înnot în care să învăţ să îmi înving teama de apă care m-a împiedicat întotdeauna să pot învăţa înnotul. Mi-ar mai plăcea să îmi dedic timp gătitului într-un mod mai puţin superficial. Sunt în căutarea de lucruri interesante ce mi-ar putea captiva timpul liber. Am să mă gândesc şi când am să îmi găsesc câteva idei de hobby-uri voi reveni cu o listă care sper sa fie de folos şi altor oameni care sunt în situaţia mea (nu ştiu de ce, însă am simţământul că sunt destul de mulţi).

"Cele cinci limbaje ale iubirii" de Gary Chapman

2009-07-19T08:19:00.000-07:00

“Daca cineva nu te iubeşte asa cum ai vrea tu, nu înseamnă ca nu te iubeşte din toata inima” scria Octavian Paller. Această carte este una extraordinară de citit indiferent de vârsta cititorului şi cu siguranţă va aduce îmbunătăţiri în viaţa oricărei persoane.
În urma unei îndelungate experienţe în calitate de consilier matrimonial, dr. Gary Chapman a ajuns la concluzia că principala problemă a cuplurilor contemporante o reprezintă modul în care partenerii noştri îşi comunică afecţiunea. El susţine că dincolo de limbajul specific în care fiecare dintre noi îşi exprimă sau primeşte iubirea, există cinci libaje principale: cuvintele de încurajare, timpul acordat, primirea de daruri, serviciile şi mângâierile fizice.
Scopul acestei cărţi nu este să elimine confuziile din jurul acestui cuvânt iubire, ci să se concentreze asupra acelui tip de iubire esenţial pentru sănătatea noastră afectivă. De regulă cu toţii avem un limbaj diferit de iubire faţă de ceilalţi, iar lecturarea acestei cărţi ne va ajuta să avem relaţii tot mai bune cu cei din jurul nostru.
O recomand cu căldură atât celor fără probleme de exprimare şi de primire a iubirii, cât şi celor care se află într-o perioadă mai puţin roz a vieţii lor din aceasta perspectivă!

"Despre omul frumos" de Dan Puric

2009-07-18T06:33:00.000-07:00

"A vorbi despre Omul Frumos în contextul în care trăim, într-o lume mutilată, a omului urât, într-o lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găseşte într-un continuu proces de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marşul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitiva. De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient." Dan Puric

"După atâta amar de băscălie şi deznădejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător şi adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român." Dan Ciachir despre cartea lui Dan Puric.

*Costa cam 22 lei, însă din păcate datorită notorietăţii autorului şi a scrierilor sale se găseşte destul de greu prin librarii stocurile epuizându-se destul de repede.

Cum întreţinem hainele?

2009-06-27T09:59:00.001-07:00

Chiar dacă sunteţi o persoană în pas cu moda şi vă schimbaţi în fiecare an garderoba, cu siguranţă aveţi preferinţă măcar pentru câteva haine, pe care le îmbrăcaţi cu plăcere mai mulţi ani la rând şi doriţi sa le păstraţi, cât mai mult posibil, să arate în acelaşi timp ca noi şi în care sa vă simţiţi bine mereu. Câteva sfaturi sunt bineveninte în acest sens. Nu uscaţi hainele în maşina de spălat decât dacă este imperios necesar. E adevărat că durează mai mult sa le uscaţi în mod normal, dar gândiţi-vă că se vor usca uniform fără a face cute sau a se mototoli prea rău, fără a suprasolicita materialul şi mai ales nu vor avea un miros jilav.
De asemenea, nu le spălaţi mai des decât este necesar. Nu trebuie, de exemplu, să spălaţi un sacou de fiecare dată când îl purtaţi, ci doar atunci când este evident murdar. Detergenţii pot decolora în timp ţesătura, unii nu reuşesc să scoată petele în schimb îmbâcsesc materialul, iar apa fiebinte şi stoarcerea la viteze mari pot subţia ţesătura. Aerisirea hainelor între spălări este un lucru primordial, indiferent dacă le purtaţi sau nu.
Pentru a păstra hainele din lâniţă sau mohair, adică pulovarele, căciulile, este mai bine să le întoarceţi pe dos atunci când le spălaţi pentru a evita ca materialul să se atingă şi să se frece cu celelalte haine. Astfel veţi minimaliza scămoşarea sau pilingul. De asemenea, nu le uscaţi sau stoarceţi prea mult pentru a nu vă trezi că puloverul preferat s-a strâmtat. Respectaţi întotdeauna temperatura de spălare şi tratamentele indicate pe etichetele hainelor din lâna şi mai ales cele de pe hainele din materiale fine ca mătasea, voalul care nu trebuie stoarse niciodată.
Niciodată să nu încercaţi să ştrangeti sau să întindeţi cu forţa un obiect vestimentar ud. Nu veţi reuşi decât să fortaţi fibra care în timp îşi va pierde elasticitatea, rezultatul fiind deformarea hainei. Mai bine lăsaţi-le să se scurgă şi să se usuce singure decât să le uscaţi forţat, mai ales obiectele textile care se calcă greu.
Pentru jeans şi materiale mai grele puteţi folosi uscarea rapidă la maşina dar nu mai mult de 10 minute, apoi întindeţi-le la uscat in aer liber.
S-ar putea sa nu vă placă deloc să călcaţi rufele şi hainele dar ştiaţi că este un pretext bun pentru a observa dacă s-au pierdut sau stricat nasturi, catarame, s-au desfăcut tivuri şi în general să observaţi dacă haina trebuie reparată urgent pentru a nu o pierde definitiv?
Repetăm, respectaţi toate recomandările de pe etichete şi veti avea haine curate şi aproape noi. Spălaţi-le, uscaţi-le şi călcaţi-le în modul cel mai bun pentru tipul respectiv de ţesatură.
Daca fermoarul s-a înţepenit, puteti folosi mina de la un creion pentru a unge zimţii şi pentru a face fermoartul să se desfacă mai uşor. La fel de bine pentru desţepenire puteţi folosi un pic de săpun. Ca soluţie de avarie, mai ales dacă s-a rupt cheiţa de la fermoar, o puteti înlocui temporar cu o agrafa.
Ştiaţi că oţetul vă poate ajuta să îndepărtaţi urmele de rugină de pe haine? Inmuiaţi o haina în apă cu oţet şi calcaţi-o cu fierul pe o ţesătură caldă. Ştiaţi că dacă butonii sau cataramele de metal au ruginit le puteti curăţa cu oţet sau cu băuturi acidulate de genul cola? Dar imediat dupaă această operaţiune spălaţi bine hainele iar după uscare încercaţi să daţi cu puţin lac de unghii transparent pe obiectele de metal pentru a evita formarea ruginii.
Dacă hainele vi s-au pătat de ceară atunci călcaţi-le cu fierul printr-o ţesătură sau hârtie care va absorbi rapid ceara înmuiată. Dacă hainele, în special sacourile sau pulovarele s-au murdarit cu precădere la mânecă, mai bine spălaţi separat mâneca decât întreg sacoul. Aşa veţi folosi haina încă o zi sau două înainte de a se murdări complet.
Prespălarea manuală cu săpun a porţiunii de material murdar va uşura curăţarea lui. Se aplică în special la gulerele şi manşetele cămăşilor dar şi a blugilor foarte murdari de pamant. Şi nici nu trebuie să clătiţi haina de săpun înainte de a o băga în maşina de spălat. Dacă preferaţi puteţi folosi soluţii speciale care se aplică direct pe pete înainte de spalarea automată. Nu utilizaţi soluţii pe baza de clor pentru a scoate petele de pe haine colorate.
Cred ca ştiati deja ca un aliat de nădejde pentru scoaterea grăsimilor de pe haine îl reprezintaă chiar detergenţii de vase. Prespălaţi la fel ca şi cu săpun şi apoi băgaţi-le în maşina de spălat. Insistaţi totuşi puţin mai mult asupra zonei respective şi clătiţi cu apă călduţă. Pentru a îndepărta substanţele lipicioase de genul gumei de mestecat folosiţi coaja de ou şi dacă această soluţie nu dă rezultate, atunci băgati haina în congelator şi după ce guma va îngheţa o puteţi scoate cu uşurinţă cu ajutorul unui cutitaş sau a unui obiect ascuţit. Dacă guma lipită pe haine este foarte puţină poate fi scoasă cu fierul de călcat care se trece peste o hârtie aşezată pe material. Sursa: www.incasa.ro

Cum cumpărăm alimentente?

2009-06-24T09:26:00.001-07:00

Am observat atât la mine cât şi la multe alte "gospodine" că se cheltuie foarte mulţi bani pe mâncare. Nu spun că ar trebui să mâncăm mai puţin sau să facem economie tocmai la mâncare, însă cred că ar trebui să cheltuim inteligent şi pentru achiziţia hranei. Am constat că atunci când frigiderul este plin este imposibil să nu rămână câte ceva nemâncat care va trebui aruncat, sau că atunci când mergem la cumpărături parcă am vrea să cumpărăm de toate şi ne trezim la casă că avem de plată mai mult de cât ne-am aşteptat. Iată ce sugerez eu, ce am încercat şi mi se pare foarte practic:
1. La fiecare sfârşit de săptămână faceţi o listă cu un meniu pe săptămâna ce urmează. Scrieţi un meniu pe fiecare zi în parte cu ceea ce va conţine micul dejun, prânzul (sau pachetul de la serviciu) şi cina. La fiecare masă nu uitaţi să adăugaţi şi câte un fruct.
2. După ce aţi alcătuit meniul, faceţi o listă cu ceea ce v-ar trebui pentru a crea acel meniu şi nu aveţi. Estimaţi şi cantitatea necesară şi treceţi-o pe listă pentru a nu cumpăra mai mult decât vă trebuie.
3. Faceţi o listă cu ceea ce vă este necesar întotdeauna în casă (ex. condimente, bulion, ceai , zahăr, sare, ulei, apă plată etc.). De fiecare dată când unul dintre aceste ingrediente se termină completaţi-l pe lista de cumpărături unde se vor adăuga cumpărăturile pentru completarea meniului ales.
4. Mergeţi la cumpărături şi cumpăraţi strict ceea ce aveţi pe listă.
5. Mergeţi la cumpărături doar o dată pe săptămână într-un hipermarket şi / sau în piaţă unde legumele şi fructele sunt mai ieftine, cumpărând zilnic doar pâinea. În acest fel veţi avea mereu produse proaspete. Cumpărând totul dintr-un loc veţi avea posibilitatea comparării produselor şi a calităţii acestora, de ce nu, şi a preţurilor.
6. Acordati-vă un timp limită la cumpărături. De exemplu nu staţi mai mult decât aveţi nevoie. Mergeţi direct la rafturile cu produsele de pe listă. Cu cât veţi sta mai mult în faţa produselor cu atât vi se vor naşte şi alte "necesităţi", ca să nu mai amintim şi de economia de timp în care puteţi face ceva mult mai folositor.
7. Nu uitaţi ca la cumpărături să mergeţi cu plasele dumneavoastră din material textil sau plase refolosibile pentru a nu mai fi nevoită să cumpăraţi pungi din plastic sau alt fel de sacoşe de fiecare dată. Economisiţi şi bani şi sunteţi şi eco pe deasupra. Aţi putea spune că nu e mare cheltuială de bani - dacă mergeţi 1 dată / săptămână şi să presupunem că nu cheltuiţi pe pungi decât 1 leu rezultă că într-un an veţi cheltui 52 lei. Credeţi că merită?

Amoniacul lichid

2009-06-24T08:48:00.000-07:00

Am descoperit cât de practic poate fi amoniacul lichid. Se gaseşte la sticle de plastic în genul celor de clor (nu prea ştiu pe unde, am auzit că ar exista şi pe la noi pe la magazine gen "totul la 3,8 lei"; eu îl procur de pe alte meleaguri şi costa cam 40-50 euro centi / litru).
Câteva dintre întrebuinţări:
- scoate majoritatea petelor de pe textile (pus pe pată şi / sau în maşina de spălat)
- poate fi folosit atât pe post de înalbitor în maşina de spălat cât şi pentru înviorarea culorilor hainelor colorate
- cu o soluţie de amoniac şi apă se curăţă covoarele şi se înviorează culorile fantastic de bine
- cu o cârpă moale îmbibată în amoniac lichid se curăţă incredibil orice articol de încălţăminte sau marochinărie din piele întoarsă.

Este foarte bun un astfel de produs multifunţional la casa omului.

Dezavantaj: Are un miros cam tare şi înţepător când se utilizează, drept pentru care este nerecomandată folosirea lui de către sau în prezenţa unei femei însărcinate (pentru curăţat covorul, şters încălţăminte - unde se utilizează direct). Acest miros nu se impregnează în haine absolut deloc când se foloseşte la spălat, iar când este aplicat direct pentru curăţarea în celelalte modalităţi mirosul nu prersistă decât pe durata utilizării.

Hrana şi corpul uman

2009-06-24T05:47:00.001-07:00

O gospodină pricepută trebuie să ştie tot ce este necesar pentru întocmirea unei bune alimentaţii. Gastronomia are legile şi obiectivele ei, deci poate fi calificată ca o adevărată disciplină ştiinţifică. Pe langă gustul, mirosul şi aspectul sub care se prezintă alimentele, trebuie să se ţină seama şi de conţinutul de vitamine şi alte substanţe necesare organismului.
Digestia şi absorbţia sînt funcţii fiziologice care stau sub controlul sistemului nervos central al scoarţei creierului, aşa cum a demonstrat Pavlov. Pentru declanşarea stimulării pozitive, este necesar un excitant extern, care este realizat prin condimente şi aspectul hranei.
Viaţa fiecărui organism, a fiecărui sistem celular în parte este strîns legată de aportul energetic pe care fiecare individ îl primeşte printr-o alimentaţie completă. Substanţele alimentare purtătoare de energie potenţială se transformă în organism prin producerea de energie echivalentă cu cantitatea de căldură obţinută prin arderea lor. Atît energia potenţială cît şi metabolismul energetic se calculează în calorii, unităţi de măsură ce reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui gram de apă cu un grad. Prin acest procedeu s-a constatat că:
- 1 g protide eliberează 4,1 calorii
- 1 g lipide eliberează 9,3 calorii
- 1 g glucide eliberează 4,1 calorii.
Pentru adult necesitatea calorică raportată la un kg greutate calculată timp de 24 de ore, cu aceleaşi condiţii de viaţă, variază în funcţie de muncă, anotimp, vîrstă, sex, etc. Raportată la condiţiile de viaţă şi de muncă, cantitatea aproximativă de calorii pentru un adult, în 24 de ore, şi pe greutate se poate calcula astfel:
- în repaos la pat – 25 calorii
- pentru viaţa sedentară – 35 de calorii
- pentru muncă uşoară – 40 de calorii
- pentru muncă mijlocie – 50 de calorii
- pentru muncă grea 60-70 de calorii.
Valoarea nutritivă a alimentelor este determinată şi de conţinutul în substanţe nutritive energetice, plastice şi catalitice care trebuie să se găsească în anumite proporţii pentru realizarea unei raţii echilibrate.
În alcătuirea unui regim alimentar complet trebuie avut în vedere că toate principiile alimentare (protide, glucide, lipide, vitamine, săruri minerale) sînt răspîndite în proporţii variate în diferite alimente naturală de origine animală sau vegetală, predominînd fie substanţele energetice, fie cele plastice.
Desigur că nu trebuie neglijat nici faptul că un regim alimentar trebuie adaptat particularităţilor organismului, în funcţie de felul muncii, de sex, de vîrstă, climat şi anotimp.

PROTEINELE sînt principii nutritive care fac parte din grupa alimentelor energetice, fiind elemente de bază ale substanţei vii. Nu se poate concepe metabolism fără participarea lor deoarece se găsesc în cea mai mare proporţie în protoplasma şi nucleul celulei vii. Surse. Se găsesc în alimentele din regnul animal (carne, peşte, ouă, lapte şi produse lactate), cum şi în alimentele din regnul vegetal (legume uscate, paste făinoase etc.). Necesar. Pentru cerinţele alimentare normale ale omului sănătos în greutate de 70 de kg care efectuează o muncă moderată cu un necesar de aproximativ 3000 calorii, este nevoie de o cantitate minimă de 70-80 g proteine pe zi. Necesarul minim de proteine este în funcţie de modul de preparare al alimentelor (crude sau gătite), de proporţiile în care sînt amestecate cu grăsimi şi zaharuri, de concentrarea şi calitatea lor. Un aport exagerat de proteine produce pe baza acţiunii dinamice o creştere a producţiei de căldură, excesul fiind utilizat în cea mai mare măsură în scop energetic şi în cea mai mică măsură reţinut în organism ca proteine de rezervă.

HIDRAŢII DE CARBON SAU ZAHARURILE sînt cei mai importanţi factori energetici răspîndiţi mai ales în regnul vegetal, care furnizează organismului circa 70% din energia necesară corpului uman. Necesar. Adultul trebuie să primească zilnic circa 400 g zaharuri, respectiv 75% din materia uscată a alimentelor. Surse. În regnul vegetal, zaharurile se găsesc sub formă de celuloză şi amidon (boabele cerealelor conţin amidon, tuberculi de cartofi etc.). Se mai găsesc în fructe (mere, pere, struguri etc.) şi în legume (morcovi, sfeclă, dovlecei etc.). În regnul animal se găsesc în organe şi ţesuturi sub formă de glicogen, iar sub formă de glucoză în sînge şi organe. Ficatul şi inima sînt organele cele mai bogate în glicogen.

LIPIDELE SAU GRĂSIMILE sînt principii nutritive necesare organismului prin aportul lor de acizi graşi indispensabili raţiei alimentare prin rolul lor fundamental energetic. Necesar. Cantitatea necesară de grăsime pentru o raţie normală este aproximativ 70-140 g pe zi, aproape 15-20% din aportul zilnic de calorii. Surse. Grăsimile sînt de obicei de provenienţă animală: untul, frişca, smîntîna, seul, slănina, untura. Mai sînt folosite şi grăsimi din regnul vegetal: uleiul de floarea soarelui, ulei de rapiţă, de nucă, de măsline.

VITAMINELE sînt compuşi organici indispensabili organismului a căror prezenţă în cantităţi minime este absolut necesară. Necesar. Lipsa lor în alimentaţie produce tulburări caracteristice, tulburări numite avitaminoze. Participă la reglarea proceselor vitale ale organismelor vegetale intrînd în constituţia lor. Tipuri. Vitaminele se împart în două mari categorii, după gradullor de solubilitate (hidrosolubile – solubile în apă şi liposolubile – solubile în grăsimi). Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte: grupa vitaminei B, vitamina C şi vitamina P. Din grupul vitaminelor liposolubile fac parte: vitamina A, D, E şi K. Vitaminele liposolubile.
Vitamina A sau antixeroftalmică nu este resorbită decît în prezenţa grăsimilor. În tulburări de resorbţie ale grăsimilor pot apărea semne de avitaminoză A. Surse. Sursele principale de vitamina A în alimentaţie sînt untura de peşte şi ficatul. Se mai găseşte în alimente de origine animală, în lapte, unt, gălbenuş de ou etc. În regnul vegetalvitamina A este prezentă sub formă de provitamină (presubstanţă) în morcovi, mazăre, cartofi, spanac, roşii etc. Atît vitamina A cît şi provitamina ei nu se alterează prin fierbere, prin prepararea alimentelor sau prin afumatul peştelui. Prin conservarea alimentelor nu se aduce nici o modificare conţinutului de vitamină A. Necesar. Necesitatea zilnică de vitamină A este de 4000 U.I. Absenţa din alimentaţie a vitaminei A produce la adult leziuni de piele, tulburări de vedere sau digestive.
Vitamina D sau antirahitică.
Prima vitamină cunoscută din grupul vitaminei D a fost vitamina D2 (calciferolul) obţinută prin iradierea cu raze ultraviolete a provitaminei sale – ergosterolul.
Vitamina C sau vitamina antiscorbutică participă la procesele de oxido-reducere ale organismului. Necesar. Dintre acţiunile sale cele mai importante sînt: acţiunea antihemoragică, antiinfecţioasă şi antitoxică. Necesarul zilnic de vitamină C este de 50-100 mg. Lipsa ei din alimentaţie produce tulburări manifestate prin oboseală, lipsa de rezistenţă la infecţii, carii dentare, hemoragii, dureri în gambe etc. Surse. Se găseşte în ficat, inimă muşchi, legume, zarzavaturi, fructe, citrice. Prin fierbere prelungită, se pierde aproape în întregime cantitatea de vitamină C.

SUBSTANŢELE MINERALE sînt absolut necesare organismului pentru menţinerea funcţiilor vitale. Lipsa lor, ca şi a vitaminelor, produce diferite tulburări de nutriţie şi creşteri metabolice. Organismul conţine aproximativ 5 kg substanţe minerale, cantitate care poate varia cu vîrsta individului. Substanţele minerale îndeplinesc două roluri principale: rolul plastic structural, prin care se înţelege formarea noilor celule necesare organismului, şi rolul regulator capabil de a menţine echilibrul acido-bazic şi presiunea osmotică. Calciul şi fosforul din ţesutul osos, clorul şi sodiul din umori (sînge şi limfă), fierul din hemoglobina globulelor roşii, potasiul din muşchi şi magneziul din elementele sistemului nervos sînt substanţe minerale indispensabile organismului.
Calciul. Necesar. Raţia medie de calciu pe zi este de 1 g, cantitate absolut necesară bunei dezvoltări a sistemului osos, a dentiţiei şi a menţinerii unei calcemii normale în sînge. Absenţa prelungită a calciului din alimentaţie produce tulburări în osificare şi dentiţie la copii în special, tulburări neuromusculare şi de digestie la adult. Surse. Sursele cele mai bogate în calciu le formează laptele şi derivatele lui (iaurt, smîntînă, frişcă, brînză), gălbenuşul de ou, legumele uscate, fructele şi pîinea neagră.
Fosforul. Necesar. Element indispensabil vieţii, are rol principal în diviziunea şi multiplicarea celulară, în calcifierea scheletului şi în menţinerea echilibrului acido-bazic. Raţia zilnică de fosfor este de 1,5-2,5 g. Diminuarea fosforului în organism, printr-o alimentaţie neechilibrată, atrage după sine decalcifierea oaselor şi a dinţilor, tulburări nervoase şi digestive. Surse. Cantitatea zilnică poate fi obţinută printr-o alimentaţie bogată în lapte sau derivatele lui, carne, legume uscate, zarzavaturi, ouă.
Clorul se găseşte în organism mai mult sub formă de cloruri de sodiu, în sînge, în lichidul cefalo-rahidian, piele, rinichi etc., în cantitate de aproximativ 120 g. Necesar. Joacă un rol principal în reglarea presiunii osmotice şi în metabolismul apei. Cantitatea necesară de clor este de 6-7,20 g în 24 de ore. Un regim declorurat prelungit fără indicaţii majore poate produce tulburări digestive, lipsa poftei de mîncare, astenie, scăderea tensiunii arteriale etc. Surse. Poate fi procurat din alimentele de origine animală, lapte etc.
Sodiul se găseşte în plasma sanguină, limfă, suc gastric, lichid cefalo-rahidian etc. Necesar. În organism îndeplineşte funcţia de regulator al echilibrului acido-bazic şi presiunii osmotice. Necesarul zilnic de sodiu este de 4-6 g. Sursa. Cantitatea zilnică necesară este obţinută printr-o alimentaţie normală în care să fie cuprinsă şi clorura de sodiu (sarea de bucătărie).
Fierul se găseşte în organism în globulele roşii, sub formă de hemoglobină, iar în splină, ficat şi măduvă sub formă de depozit. Necesar. Joacă un rol principal în procesele de oxidare şi respiraţie celulară. Fierul este necesar organismului în cantitate de 10-12 mg pe zi. Alimentaţia care nu poate oferi organismului această cantitate se reflectă asupra stării generale prin apariţia anemiilor grave, tulburări digestive, scăderea rezistenţei la infecţii etc. Surse. În alimentaţie se găseşte atît în regnul vegetal (zarzavaturi, legume uscate, fructe uscate, cereale), cît şi în regnul animal mai ales în organe cum ar fi: splina, ficatul, rinichiul etc.
Potasiul se găseşte sub formă de cloruri, bicarbonaţi şi fosfaţi în muşchi, globule roşii şi în plasma sanguină. Necesar. În organism el menţine echilibrul acido-bazic, reglează activitatea muşchiului inimii şi a sistemului nervos. Nevoia zilnică de potasiu este de 2-3 g. Surse. Cantitatea zilnică se poate procura printr-o alimentaţie variată în care să fie incluse carnea sau peştele, laptele, legumele şi fructele.
Magneziul se găseşte în toate celulele organismului, în muşchi şi în oase. Necesar. Prezenţa lui contribuie la micşorarea excitabilităţii nervoase şi ajută la menţinerea concentraţiei normale de calciu în oase. După principala funcţie pe care o îndeplineşte asupra celulei nervoase, alimentaţia săracă în magneziu va provoca tulburări ale sistemului nervos. Surse. Se găseşte în alimentele din regnul animal, în special în organe (ficat, rinichi, splină) şi mai puţin în alimentele din regnul vegetal.

APA
Pe lîngă vitamine şi substanţe minerale, un rol important în dezvoltarea funcţiilor vitale ale organimului îl are şi apa, suportul principal al tuturor schimburilor celulare, fiind transportorul tuturor elementelor nutritive. Apa este introdusă în organism fie prin alimente, fie ca atare, eliminarea ei făcîndu-se prin evaporare la nivelul glandelor sudoripare sau al plămînului, sau prin urină. În 24 de ore cantitatea necesară de apă este de 1000-1500 cm3.

Masuri ale alimentelor

2009-06-24T05:28:00.000-07:00

1 linguriţă de ceai – cu apă, lapte ................ 4 – 5 g
1 linguriţă de ceai – cu făină ....................... 8 – 9 g
1 linguriţă de ceai – cu zahăr tos ................. 12 g
1 lingură de supă – cu apă, vin, lapte ........... 14 – 15 g
1 lingură de supă – cu făină, cu vîrf .............. 25 g
1 lingură de supă – cu făină, plină ................ 20 g
1 lingură de supă – cu făină, rasă ................ 15 g
1 lingură de supă – cu unt .......................... 25 g
1 lingură de supă – cu zahăr tos .................. 30 g
1 lingură de supă – cu zahăr pudră ............... 25 g
1 pahar obişnuit de apă – cu apă, lapte ........ 250 g
1 pahar obişnuit de apă – cu făină ............... 125 g
1 pahar obişnuit de apă – cu zahăr tos ......... 200 g
1 pahar obişnuit de apă – cu zahăr pudră ...... 160 g
1 pahar obişnuit de apă – cu ulei ................. 245 g

Sursa: Carte de bucate Maria Deleanu

Sfaturi utile in bucatarie

2009-06-24T05:13:00.000-07:00

Ficatul nu se sărează nici la fript nici la fiert, deoarece se întăreşte. Sarea se pune după ce este gata fript sau fiert.
Rumenitul frumos al cărnii, peştelui, cartofilor, se obţine dacă le ştergem înainte de a le pune la prăjit cu un ştergar curat şi uscat.
Roşiile se curăţă de pieliţă uşor dacă le introducem în apă clocotită pentru o jumătate de minut. Se scot repede cu lingura de spumă şi se curăţă.
Laptele nefiert, în compoziţiile cu ou, se taie. În toate reţetele se recomandă întrebuinţarea laptelui numai fiert.
Făina care se întrebuinţează la prepararea prăjiturilor, trebuie să fie întotdeauna proaspăt cernută şi uscată.
Bicarbonatul, care se întrebuinţează la prepararea dulciurilor, se dizolvă într-o linguriţă de zeamă de lămîie sau, în lipsa acesteia, într-o linguriţă de apă cu un pic de sare de lămîie. Procedînd astfel evităm ca mirosul de bicarbonat să se facă simţit. Este contraindicat ca mijloc de grăbire pentru fierberea cărnii, deoarece distruge vitaminele.
Mirodeniile care se întrebuinţează la prăjituri, cozonaci şi dulciuri in general sunt: vanilia, coaja de lămîie, coaja de portocală, vanilina, scorţişoara, cuişoarele, nucşoara, anasonul, romul. Mirodeniile pentru cărnuri sunt: coriandrul, ienibaharul, foaia de dafin, chimionul, piperul, cimbrul şi usturoiul.
Lămîia, înainte de a fi tăiată felii pentru ceai, se opăreşte pentru a fi mai aromată.
Pătrunjelul pentru supă nu se toacă, ci se taie foarte subţire.

Sursa: Carte de bucate Maria Deleanu

Simboluri de pe etichetele textilelor

2009-06-15T07:09:00.000-07:00

Mereu încercând să descifrez anumite etichete ale hainelor şi textilelor mă întrebam ce simbolizeaza fiecare semn. Le mai bănuiam pe cele explicite, însă celelalte... Iată câteva semne utile de ştiut pentru întreţinerea într-o stare bună cât mai mult timp a hainelor:

Simbol	Semnificatie
	Se poate călca.
	Se poate călca la temperatură redusă: nylon, acrylic, poliester.
	Se poate călca la o treapta de temperatură medie: poliester şi amestec de lână.
	Se poate călca la temperatură mare: bumbac, in, mătase artificială.
	Nu se poate călca.
	Se pot folosi înălbitori
	Nu se pot folosi înălbitori
	Poate fi stors prin centrifugare la maşina de spălat.
	Nu poate fi stors prin centrifugare la maşina de spălat.
	Poate fi uscat prin agăţare pe sfoară.
	Poate fi uscat prin agăţare pe sfoară fără a se folosi cleşte de prins rufe.

	Este permisă curăţarea uscată.
	Este permisa curăţarea uscată cu percloretilena.
	Este permisa curăţarea chimică.
	Se poate adăuga alcool la curaţarea uscată.
	Se poate spăla cu mâna. Daca este indicata temperatura se va spăla la temperatura prescrisă.
	Nu se poate spăla.
	Nu se poate spăla cu maşina de spalat. Este permisă numai spălarea cu mâna.

Corespondenţele mărimilor la haine

2009-06-15T07:07:00.001-07:00

S = 37-38

M = 39-40

L = 41-42

XL = 43-44

XXL = 45-46

Bancnote româneşti

2009-06-14T11:37:00.001-07:00

Dacă aveţi curiozitatea să vedeţi cum aratau banii româneşti începând cu anul 1853 până în prezent vizitaţi site-ul: http://web.clicknet.ro/plastilina/br/br.htm

Just be ..... ECO!

2009-06-11T10:50:00.000-07:00

Am descoperit un site foarte interesant cu o mulţime de informaţii utile pentru iubitorii naturii care dorec să protejeze mediul în care trăiesc şi nu numai. Pe lângă informaţiile şi sfaturile oferite aveţi şi posibilitatea de a calcula cu aproximaţie cât CO2 emiteţi anual şi sfaturi pentru a minimiza această cantitate. Recomand site-ul cu căldură: http://www.stopco2.ro/

Dacă încă nu sunteţi convins că merită făcute eforturi pentru protejarea mediului înconjurător vizionaţi unul dintre cele mai interesante documentare despre planeta Pământ! Este fantastic deşi puţin cam trist...dar merită să îi acordaţi timp! Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU

Cum ne alegem încălţămintea

2009-05-24T00:52:00.000-07:00

Nu ştiu alţii cum sunt... (vorba lui Creangă), însă când vine vorba de cumpărat încălţăminte eu am mari probleme. Asta pentru că port un număr foarte mic (34 - 35) şi pentru că în acelaşi timp piciorul îmi este destul de lat. Astfel că atunci când găsesc să îmi vină pantoful în lungime, sunt prea înguşti şi până reuşesc să îi port să se mai lărgească mă strâng de îmi vine să îi arunc.
Totuşi nişte principii de alegere a pantofilor sunt foarte importante pentru sănătatea picioarelor noastre! Câteva dintre aceste principii ar fi:
1. Niciodată nu cumpăraţi pantofi care nu sunt din piele. Poate că sunt mai ieftini, însă vor rezista mult mai puţin decât cei din piele şi veţi fi nevoit să cumpăraţii alţii prea curând.
2. Pielea trebuie să fie moale mai ales la spatele pantofului (să nu facă bătături)
3. Pantofii prea decoltaţi vor fi foarte incomozi în momentul în care pielea începe să se mai lase deoarece veţi fi nevoită să faceţi eforturi pentru a nu-i scăpa din picioare.
4. Ideal ar fi ca pantofii să aibă o baretă peste picior din aceeaşi raţiune amintită.
5. Nu purtaţi tocuri înalte în fiecare zi. Încercaţi să aveţi încăltăminte fără toc sau cu toc mic, aşa vă veţi păstra sănătatea coloanei şi a picioarelor mai mult timp. Tocurile înalte sunt potrivite ocaziilor speciale.

Curăţenia - cuvânt de ordine al vieţii tale?

2009-05-23T12:09:00.001-07:00

Curăţenia se referă la calitatea de a fi curat, iar cuvântul "curat" are multiple înţelesuri. Şi nu ştiu de ce, îmi place tare acest cuvânt în toate sensurile lui posibile. Voi lua fiecare sens în parte pentru a-l dezbate puţin, însa înainte de toate acestea aş vrea să redau câteva texte din Sfânta Scriptură referitoare la curăţie.

"Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? Iov 4:17

"[...] orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi." Efeseni 5:3

"De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele." Iacov 1:21

"Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie." 1 Timotei 4:12

"Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu [...] prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută. 2 Cor. 6:4, 7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. 1 Tes. 4:7

Lista ar putea continua destul de mult, însă cred că este suficient cât să putem observa importanţa curăţeniei în toate sensurile. Să analizăm puţin câteva din sensurile acestui cuvânt (conform DEX-ului) şi să încercăm o abordare mai practică a fiecăruia:

Sensul 1: lipsit de murdărie, de praf, de pete; bine întreţinut, îngrijit.
Ne place curăţenia în jurul nostru? Ne place ca în locuinţa noastră şi în locul în care lucrăm să fie curat? Ne place sa fim îngrijiţi şi cu un aspect curat? Suntem prieteni cu apa şi săpunul în ceea ce priveşte trupul nostru? Sunt câteva întrebări care pot spune multe despre noi. Dumnezeu ne vrea să trim curaţi şi la exterior. Nu contează câte haine etalăm, câte perechi de încălţăminte avem, însă dacă hainele puse pe noi sunt curate şi călcate, dacă încălţămintea este ştearsă de praf, dacă unghiile noastre sunt îngrijite şi curate, dacă părul ne este curat, dacă nu mirosim urât, şi aspectul nostru total este unul îngrijit, atunci nimeni nu ne poate reproşa că nu avem prea multe haine sau că nu ne schimbăm înfăţişarea în fiecare zi. Îmi amintesc de câteva persoane care au fost înzestrate de natură foarte mult. Erau foarte frumoase, şi atrăgătoare, însă când te apropiai mai mult observai că mirosul pe care îl emanau nu era tocmai placut, hainele nu erau tocmai curate (şi nu vorbesc despre oamenii străzii), unghiile dădeau ceva semne de doliu şi dinţii căpătaseră o tentă nu tocmai albicioasă. Poate pare banală abordarea mea, însă cred ca în linii mari unii români încă au mari probleme la capitolul igienă, şi din constatările mele, un om frumos nu este acela care doar a fost născut frumos, ci este acela care ştie să fie un om curat, să aibă un aspect îngrijit, şi care are grijă ca înfăţişarea lui să fie una curată. Iar când curăţia se întâlneşte şi cu frumuseţea atunci avem toată admiraţia! Despre curăţenia din locuinţă... aici ar fi multe de spus, dar nu o sa spun atât de multe, decât că am înâlnit de asemenea persoane foarte îngrijite şi aranjate în experior, însă dacă ajungi să vezi cum arată casa lor, parcă nu îţi vine să crezi!
Câteva sfaturi practice:
a. Ia-ţi măcar cateva ore într-o zi din săptămână pentru a face curăţenie în casă. Nu îţi trebuiesc 10 produse de curăţenie, recomand doar o soluţie de şters praful, şi o soluţie de spalat obiectele din baie şi bucătărie.
b. Organizează-ţi o zi pe săptămână când speli şi una când calci (cu siguranţă nu îţi vor ocupa o zi întreagă nici una dintre activităţi). Sugerz folosirea unui detergent bun şi a unui balsam de asemenea (Ariel şi Lenor), după ce am încercat orice altceva de pe piaţă.
c. Când te întorci acasă, nu îţi ia decât 1 minut să îţi cureţi încălţămintea pe care să o pui la locul ei şi când vei pleca din nou să o iei gata curată în picioare. Foarte urât să ai pantofii plini de praf! Nu trebuie ca de fiecare dată să dai pantofii cu cremă, aceasta o sa le strice prea curând aspectul. O cârpă moale sau un bureţel cu silicon puse într-un mic coşuleţ în locul unde se depozitează încălţămintea vor fi foarte utile.
d. Fă un duş zilnic! Alege geluri de duş pentru bebeluşi sunt foarte bune şi pentru pielea noastră! nu trebuie să aruncăm cu banii pe o gramadă de produse.

Sensul 2: fără vină, decent, ireproşabil (ca ţinută, comportare).
Acest sens deja este din perspectiva mea unul destul de delicat. Cred că ar trebui să ne revizuim cu toţii comportamentul, încât dacă ne-am privi prin ochii celorlalţi să putem spune "iată un om educat". Ţine în mare parte de educaţie, însă dacă unii dintre noi am pierdut acest start, ne putem autoeduca.
Câteva sfaturi practice:
a. Nu înjura niciodată, este o dovadă de mitocănie şi vulgaritate
b. Poartă-te cuviincios în orice împrejurare
c. Învaţă să te controlezi şi nu mai fii o persoană impulsivă
d. Gânteşte înainte de a spune ceva
e. Comportă-te potrivit cu locul în care te afli
f. Nu uita regulile bunelor maniere. Recomand cu încredere "Codul bunelor maniere astăzi" de Aurelia Marinescu, Ed. Humanitas, 2005. Niciodată nu strică să mai citim chiar dacă noi credem că suntem ok. Mereu avem ceva nou de învăţat. Succint câteva sfaturi de bune maniere puteţi găsi şi aici http://fun.bascalie.ro/codul_bunelor_maniere.html

Sensul 3: Cinstit, sincer.
Din puţina mea experienţă de viaţă, am constat că atunci cânt eşti cinstit şi sincer vei avea numai de câştigat. Să vă dau un caz ipotetic de cinste: Vezi că un om pierde pe stradă o sumă de bani (vezi cine), mergi la cumpărături într-un hipermarket şi observi că suma de pe bon este prea mică pentru ceea ce ai cumpărat tu, observi apoi că persoana de la casă nu ţi-a scanat un articol din cele cumpărate destul de scump. Ce faci? Înapoiezi suma de bani celui ce a pierdut-o? Spui casierei că nu ţi-a încasat unul dintre produse? Poate că tu ai nevoie de acei bani în acel moment, însă întotdeauna gândeşte că ai fi tu cel ce a pierdut banii respectivi, sau că indiferent ce câştiguri necuvenite ai avea, vei pierde şi tu la rândul tău în alte contexte. Putem spune că aceste exemple pe care le-am oferit, se pot numi tot furt chiar dacă pare o formă mai uşoară.
Câteva sfaturi practice:
a. Alege să fii corect în orice context, aşa vei fi întotdeauna cu sufletul împăcat că nu ai făcut un lucru greşit
b. Cinstea este o virtute, însuşeşte-ţi-o!

Sensul 4: Lămurit, desluşit, clar, deschis (vorbă curată - vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric).
Am o cunoştinţă care indiferent ce critică ţi-ar aduce, ce lucru nu tocmai pozitiv ţi l-ar spune, o face cu atâta sinceritate şi lipsit de orice resentiment şi reproş în vorbire, pe un ton plăcut şi degajat, încât nu ai cum să te superi, ba chiar mai mult, ceea ce îţi spune te face să vezi că are dreptate şi că ai greşit şi trebuie să îndrepţi. Sună foarte consructiv! Ne-am învăţat prea mult să fim bârfitori, şi să spunem despre oamenii către alţii şi nu direct către ei. Oamenii vor aprecia sinceritatea ta atunci când este lipsită de răutate.
Câteva sfaturi practice:
a. Când ai de spus ceva la adresa cuiva, nu o face decât către persoana în cauză. Dacă nu poţi, atunci nu o spune nimănui, nu aduce nimic bun!
b. Când ceva te-a deranjat în atitudinea sau comportarea cuiva, spune-i-o prieteneşte, nu o face cu ranchiună şi resentimente, în acest fel nu are cum să se supere pe tine şi poţi conduce lucrurile spre mai bine. Ar trebui totuşi să ştii cine te-ar înţelege sau nu, sau dacă merită să spui lucrurile, dar chiar şi aşa merită încercat măcar o dată.
c. Nu fii un om cu două feţe! nici ţie nu îţi plac astfel de oameni, aşa că de ce ai fi unul?
d. Fii categoric, dar blând. O combinaţie destul de dificil de realizat, însă când vei reuşi te vei simţi foarte bine.

Sensul 5: Pur, neamestecat, veritabil, autentic, adevărat.
E frumos şi bine să cauţi valorile autentice şi lucrurile pure. Poţi găsi autenticitatea în tot ceea ce vrei să întreprinzi. E mare lucru în zilele noastre şi să povesteşti ceva întocmai cum a fost. E parcă foarte plăcut să mai adăugăm noi ceva să sune mai frumos, chiar dacă nu facem un rău nimănui.
Câteva sfaturi practice:
a. Spune întotdeauna adevarul! dai dovadă de un om de caracter! Eşti un om de caracter?
b. Fii tu însuţi un om cu o coloană vertebrală şi nu te lăsa influenţat de oricine şi orice.
c. Caută să devii ceea ce Dumnezeul a dorit să fii când te-a creat! Eşti autentic, şi unic! Păstrează acestea!

O viaţă... dar ce fel de viaţă?

2009-05-14T06:29:00.000-07:00

O viaţă avem, dar cum o trăim? Tânjim noi spre mai bine? Aşteptăm acest "mai bine" de la alţii sau chiar facem ceva pentru a făuri binele? Mai avem aspiraţii măreţe sau pur si simplu trăim în virtutea inerţiei?
Mă întreb adesea care este scopul vieţii nostre şi sper ca, într-o zi, să înţeleg acest rost măcar în dreptul meu. Tot ceea ce ştiu pentru moment este că îmi doresc să fiu pe zi ce trece un om mai bun, mai aproape de valorile autentice, dar cum? Trăim într-o vâltoare citadină continuă, zilele scurse sunt parcă tot mai scurte, planurile pe care încercăm să ni le facem fie ele cât de mărunte le ducem tot mai greu la îndeplinire, mereu lucrurile sunt amânate pe un "mâine" mai liniştit, mai liber, mai departe, şi ceea ce ar trebui să fie o viaţă cu un scop în sine de a o trăi frumos devine doar un trai... de pe azi, pe mâine, pe poimâine, uitând de idealuri şi de a căuta frumuseţi şi înţelesuri ascunse ce îşi aduc pacea în suflet şi zâmbetul în priviri.
Am uitat chiar noi înşine să fim un produs natural, deşi la origini aşa am fost cu toţii! Am devenit cu totul artificiali - mâncăm artificial, de comportăm artificial, căutăm să ne însuşim valori artificiale create din dorinţe meschine şi devenim în final nişte superficiali cu totul.
Ce-i de făcut? Oare mai există scăpare? Oare mai putem să îndreptăm ceva? Stă în puterea noastră? Sunt o serie de întrebări care îşi aşteaptă răspunsul, iar în ceea ce mă priveşte doresc să cred ca acesta poate fi afirmativ. De aceea îmi propun ca subiectele abordate aici să ne aducă puţin mai aproape de naturaleţe, de natura creată de Dumnezeu, de planul pe care El l-a avut pentru noi de valorile care regăsite într-un om te fac să exclami "Iată că încă există oameni naturali şi buni!".
Cred că Dumnezeu îşi doreşte pentru noi să ne înveţe cum să trăim în fiecare aspect al vieţii noastre, indifierent cât de banal ar părea vreunul. El are să ne dea un sfat oriunde noi îl căutăm şi ne poate descoperi comori îngropate dincolo de tumultul aglomerării urbane care ne sufocă şi care ne face să uităm că viaţa noastră nu trebuie să fie doar scurgere de timp. Haideţi să descoperim cum putem trăi frumos şi cum putem avea un suflet puţin mai bun pentru ziua de mâine.